Îmbunătățirea legislației anti-discriminare

În contextul dezbaterii parlamentare asupra PL-x nr. 649/2015 Proiect de Lege privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, Asociația ACCEPT, Centrul Filia și Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități au trimis în data de 19 noiembrie 2015 comisiilor parlamentare de specialitate acest punct de vedere:

 

Către: Camera Deputaților

În atenția Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale

În atenția Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi

PL-x nr. 649/2015

Proiect de Lege privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup

 

Domnilor Preşedinţi,

Doamnelor şi Domnilor Deputați,

În contextul discutării în comisiile parlamentare a proiectului de lege pentru modificarea OG 137/2000, PL-x nr. 649/2015 Proiect de Lege privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, Asociația ACCEPT, Centrul FILIA și Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități vă solicită pe această cale intervenția pentru a îmbunătăți și completa proiectul curent.

Salutăm pe această cale propunerile de amendamente îmbucurătoare în ceea ce priveşte includerea de măsuri specifice pentru încurajarea respectării drepturilor omului, inclusiv a demnității umane, și combaterea discriminării prin stabilirea de politici publice în domeniile educație, administrație publică, media. Aceste măsuri sunt salutare prin potențialul lor impact pozitiv pe termen lung. Considerăm că stabilirea de sancțiuni concrete pentru nerespectarea acestor prevederi legale și indicarea autorităților specifice care alături de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ar fi mandatate să constate îndeplinirea obligațiilor stabilite în Art. 4-17 din proiectul de lege ar asigura o mai mare eficiență.

Considerăm ca fiind problematică și superfluă propunerea de definire a unor noi concepte precum: demnitatea umană, toleranța, grupul social, defăimarea social, incitarea la ură și discriminare socială.

In ceea ce privește conceptul de demnitate umană vă atragem atenția că atât Curtea Constituțională a României cât și alte instanțe constituționale, cum ar fi cea germană sau israeliană, în aplicarea conceptului de demnitate umană ca valoare fundamentală protejată constituțional s-au pronunțat în favoarea unei abordări dinamice care să permită individualizarea și contextualizarea eventualei încălcări a demnității, de o manieră care să reflecte permanenta evoluție a societății. Absența unei definiții juridice a demnității umane nu a împiedicat nici Curtea Constituțională a României,[1] nici Consiliul Națioanl pentru Combaterea Discriminării și nici instanțele să aplice Art. 15 din OG 137/2000 sau dispoziţiile referitoare la respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei care sunt cuprinse în Titlul II, Capitolul II – Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente, Secţiunea a 3-a – Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane, respectiv art. 70-77 inclusiv din Codului civil republicat (Legea nr. 287/2009). Considerăm în acest sens ca fiind inutilă introducerea unei astfel de definiții și sugerăm renunțarea la impunerea unui conținut juridic restrictiv în cazul unui concept dinamic cu valențe filosofice.

In mod similar, propunerea de stabilire a unui conținut juridic pentru noțiunea de toleranță este incorectă din punct de vedere lingvistic și inutilă din punct de vedere juridic. Proiectul de lege introduce o definire a toleranței ca manifestare a tratamentului egal care nu are nimic în comun cu utilizarea comună, înregistrată de Dicționarul Explicativ al Limbii Române. Sugerăm renunțarea la acest concept care nu ține de domeniul normativ și nu poate genera decât confuzii.

Definirea grupului social oferită de proiectul de lege este și ea din păcate generatoare de confuzii. Reamintim că în prezent OG 137/2000 menționează în Art. 2 ca criterii protejate, criteriile “rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boala cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenența la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu.” Apartenența la un grup social /o categorie socială este așadar deja reglementată prin lege. Este inutilă introducerea unei definiții deja existente.

Conceptele de defăimare socială și incitarea la ură și discriminare socială sunt problematice atât prin potențialul lor de încălcare a libertății de exprimare cât și prin supra-legiferare. In primul rând, textul propus determină restrângerea drepturilor fără respectarea garanțiilor stabilite de Art. 53 din Constituția României – nu există suficientă specificitate, claritate a normei și nu este respectat principiul proporționalității în restrângerea dreptului, fiind astfel justificate îngrijorările că o astfel de normă ar avea un potential de a fi abuzate ducând la o reintoducere a cenzurii. În al doilea rând, discriminarea pe criteriul apartenenței la o categorie socială este deja prevăzută de OG 137/2000, jurisprudența CNCD dovedind că interdicția legală a funcționat în trecut în cazurile când tratamentul diferențiat al unei persoane în baza apartenenței sale la o categorie socială nu era justificat. Incitarea la ură este deja sanctionată de Codul Penal. Sugerăm renunțarea la această propunere care supra-legiferează și prin neclaritate are potențialul de a duce la restrângerea unor drepturi fără respectarea garanțiilor constituționale.

In ceea ce privește mecanismul institutional propus prin proiectul de lege, atragem atenția că stabilirea unui departament separat în cadrul CNCD care nu se află în subordinea Colegiului Director ci al unui Vice-președinte, subminează caracterul independent și coerența instituțională. Propunerea de a stabili un mandat al Departamentului care practic dublează mandatul Consiliului, fără a se afla însă în zona de control a Colegiului Director generează paralizie instituțională și încalcă principiul colegialității care stă la baza activității CNCD în prezent. Este extrem de îngrijorătoare propunerea ca acest Departament să constate îndeplinirea de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin lege fără detalierea garanțiilor procedurale minime. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării are cu siguranță nevoie de resurse sporite pentru realizarea mandatului său curent și pentru a putea dezvolta parteneriatele necesare pentru punerea în practică a politicilor publice listate în Art. 4-17 din proiectul de lege. Capacitarea instituției nu va fi însă realizată prin instituirea de enclave care nu sunt coordonate cu viziunea și procedurile deja existente. Recomandăm modificarea Art. 18 din proiectul de lege în sensul menținerii obligației CNCD ca instituție de a elabora programele, instructajele, ghidurile, parteneriatele și rapoartele menționate, cu creșterea numărului de angajați ai CNCD în mod corespunzător corespunzător.

Textul de lege, similar proiectului Pl-x nr. 501/2015 Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare care este în prezent în Camera Deputaților nu răspunde unor nevoi curente ale legislației anti-discriminare. Vă atragem atenția că, în continuare, OG 137/2000 nu menționează explicit criteriul dizabilitate în Art 5-8, 10,11,13,14. Actualele inadvertențe legislative pot fi interpretate în mod greșit ca oferind protecție numai în baza anumitor criterii, cu excluderea unor criterii (dizabilitatea și vârsta). Se poate genera astfel o ierarhie a discriminării, aspect nepermis în dreptul comunitar sau în legislația națională. Deși practica CNCD până în acest moment a fost una de interpretare inclusivă și de aplicare a protecției împotriva discriminării în legătură cu totalitatea criteriilor protejate, o completare a actului normativ în acest sens este de dorit pentru o mai mare claritate dar și ca simbol. Considerăm că dezideratul de a asigura claritatea în ceea ce privește protecția garantată pentru totalitatea criteriilor protejate în legătură cu toate formele de discriminare și în totalitatea domeniilor acoperite de OG 137/2000 poate fi realizat prin introducerea unui Art.2(1) indice 1 care să prevadă: Criteriile prevăzute în Art.2(1) se aplică formelor de discriminare definite în Art. 2(2)-(7) și în domeniile listate de Art. 5-15. Această soluție ar fi de dorit și din punctul de vedere al tehnicii legislative, asigurând o mai mare claritate a textului.

Așa cum am subliniat și în trecut, în momentul modificării legislației în 2013, cadrul legislativ curent pentru combaterea discriminării necesită completarea prin introducerea unor concepte care nu se regăsesc în acest moment în lege dar cu care CNCD, instanțele și grupurile vulnerabile cu care lucrăm se confruntă în practică.

Modificările propuse OG 137/2000 ar trebui să răspundă și următoarelor provocări identificate în ultimii ani ca puncte slabe ale legii:

  1. Includerea definiției segregării, pentru conformitatea cu standardele actuale așa cum rezultă ele din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și cu Art. 3 din Convenția ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială. A se vedea inclusiv Notificarea Ministerului Educației și Cercetării din Romania 29323/20.04.2004. Propunem introducerea după Art. 2(5) a formulei: constituie formă gravă de discriminare și se sancționează contravențional segregarea, având ca scop sau efect separarea persoanelor pe criteriul rasial sau etnic.
  2. Introducerea unei definiții după Art. 2(8) a acomodării rezonabile ca obligație de egalitate așa cum decurge ea din Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităț Vă propunem următoarea formulare: Reprezintă discriminare și se sancționează contravențional eșecul asigurării adaptării rezonabile constând din modificările şi ajustările necesare şi adecvate, care nu impun un efort disproporţionat sau nejustificat atunci când este necesar într-un caz particular, pentru a permite persoanelor să se bucure sau să-şi exercite, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
  3. În Art. 26 alin. 1 trebuie incluse si formele noi definite (segregarea si neasigurarea adaptării rezonabile).
  4. Introducerea criteriului identitate de gen ca criteriu protejat în lista criteriilor protejate împotriva discriminării în Art. 2(1). Prin identitate de gen se înţelege experiența conștientizată individual și profund psihologică a genului, care poate să corespundă sau nu cu sexul atribuit la naștere și include un simț personal al propriului corp și al altor expresii de gen, cum ar fi: hainele, discursul, gesturile etc. Reformulat Art. 2(1) ar avea următorul conținut: (1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, identitate de gen, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
  5. În vederea soluționării corecte a cazurilor de discriminare intersecțională sugerăm reformularea Art. 2(6) ca “orice deosebire, excludere, restricție sau preferință bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1), inclusiv discriminarea intersecțională constând din suprapunerea simultană a unor elemente identitare rezultând din diferitele criterii protejate constituie circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidența legii penale.”
  6. Recomandările, instrumente utilizate pro-activ de CNCD, necesită o mai clară definire în Art. 26 în forma unui nou aliniat. Ca remedii adecvate pentru combaterea discriminării și educarea pentru egalitate ar putea fi adăugate ca sancțiuni dispuse de CNCD și alte remedii cum ar fi obligarea la realizarea de planuri de egalitate, organizarea de cursuri de managementul diversității, obligarea la adoptarea de regulamente interne care să includă principiul egalității și nediscriminării, inclusiv proceduri interne pentru sesizarea și gestionarea situațiilor de discriminare etc. Nerespectarea recomandărilor CNCD, nepublicarea rezumatului hotărârii conform Art. 26 alin 2. ar trebui sancționate prin lege, prin creșterea cuantumului amenzii aplicate prin modificarea Art. 26(4).

 

Ca organizații cu experiență îndelungată în acest domeniu și acoperind o arie largă de tipuri de expertiză, ne manifestăm pe această cale interesul în a participa la dezbaterea publică și a contribui la îmbunătățirea cadrului legislativ pentru egalitate și nediscriminare.

[1] A se vedea de exemplu Decizia CCR  nr. 1.109 din 8 septembrie 2009 sau Decizia CCR nr. 1.576 din 7 decembrie 2011.

CONTACT US

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending

©2018 KLEO Template a premium and multipurpose theme from Seventh Queen

close

Log in with your credentials

Forgot your details?

Sari la bara de unelte