Adrian Coman, de la dezincriminarea orientării sexuale la recunoașterea familiilor bazate pe cupluri de același sex

Astăzi se împlinesc 15 ani de la votul final din Senatul României asupra abrogării articolului 200 din Codul Penal, care incrimina relațiile între persoane de același sex. Dezincriminarea s-a produs prin Ordonanța de Guvern nr. 89 din 22 iunie 2001, sub guvernul Năstase.

Atunci, Adrian Coman, Directorul ACCEPT, se lupta pentru dreptul tuturor persoanelor din comunitatea LGBT de a nu fi trimise la închisoare cu pedepse între 1 și 5 ani pentru simpla lor orientare sexuală. Acum, Adrian Coman așteaptă decizia Curții Constituționale a României (CCR) privind recunoașterea juridică a familiei sale, decizie care trebuie luată pe 20 septembrie. Cazul lui a fost audiat de CCR pe 20 iulie 2016, în aceeași zi în care aceasta a dat un aviz pozitiv inițiativei Coaliției pentru familiei, care dorește să scoată în afara protecției Constituției toate familie care nu se bazează pe căsătoria heterosexuală cu scop procreativ.

Ce a făcut ACCEPT pentru dezincriminarea homosexualității și pentru construirea unei identități publice gay? Adrian Coman, primul său director, face o retrospectivă a acelor ani și amintește că dispariţia legislaţiei antigay nu s-a produs „de la sine”:

„Practic, pentru că exista o referința explicită la propaganda și asocierea cu privire la relații între persoane de același sex, însăși activitatea Asociației ACCEPT era ilegală conform acelui text de lege. Să ne amintim că astfel de legi împotriva propagandei gay au fost adoptate, cu nu mult timp în urmă, în ţări ca Uganda, Nigeria și Rusia. Iată că România a avut o asemenea prevedere până la sfârșitul anilor 90.

Ce însemnă totuși acest articol 200? Un senator PNȚCD, îmi amintesc, spunea în jurul anilor ‘97-’98, că articolul 200 trebuie menținut ca un text de gardă, practic recunoscând că statul voia să mențină o cultură a fricii şi discriminării prin lege. Un exemplu al consecințelor acestei legislații era persecuția din partea poliției, chiar dacă nu ajungeai finalmente la închisoare. În anul 2001 de exemplu, un membru al asociației ACCEPT, Adrian Georgescu, a fost interogat, amprentat, fotografiat și umilit la sediul Poliției Capitalei, cerându-i-se să furnizeze numele altor persoane de orientare homosexuală pe care le cunoștea. ACCEPT a organizat atunci o conferință de presă în care Adrian Georgescu a expus abuzul Poliției, iar apoi Poliția a trebui să își explice public poziția.

În 1998, am trimis tuturor membrilor Parlamentului un proiect de lege pentru abrogarea articolului 200. Proiectul a fost scris la acea vreme de avocatul de drepturile omului Monica Macovei și susținut de alte organizații ale societății civile, nu foarte multe la acea vreme – Comitetul Helsinki, salutar, era printre ele. Singurii politicieni care ne-a răspuns și ne-a susținut cu adevărat la acel moment au fost Mona Muscă, din partea Partidului Național Liberal la acea vreme, și Peter Ekstein Kovacs, parlamentar UDMR. Ministrul Justiției, Rodica Stănoiu, în anul 2000, încă spunea că, în opinia ei, această chestiune trebuia supusă unui referendum având în vedere poziția Bisericii Ortodoxe Române. Articolul 200 a fost abrogat în iunie 2001 la presiuni externe, în principal ale Uniunii Europene, iar ACCEPT și organizații din străinătate – cum ar fi ILGA Europe, IGLHRC, Human Rights Watch au contribuit semnificativ la acest lobby. Îmi amintesc că împreună cu alți colegi de la ACCEPT în acei ani am fost cam de 30 de ori la Bruxelles la întâlniri cu Comisia Europeană si Parlamentul European descriind situația din Romania care era prezentată diferit de politicieni. Acolo vorbeau de abrogarea articolului 200, reveneau însă la tradițiile creștine pe teritoriul românesc.

Cu privire la legislație, aș vrea să menționez de asemenea că în august 2000 a fost adoptată o ordonanța a Guvernului împotriva discriminării. Iată situația ironică în care timp de aproape un an, între august 2000 și iunie 2001, când a fost abrogat articolul 200, practic persoanele gay eram protejate împotriva discriminării (…) și în același timp pasibili de închisoare pentru că articolul 200 încă exista. Nu vorbeam la acea vreme de căsătorie între persoane de același sex, nu vorbeam nici de Marşul Diversității, acestea erau însă argumentele conservatoare pentru menținerea art. 200 în Codul Penal.

Discuția publică era practic concentrată pe moralitatea relațiilor între persoanele de același sex. Vizibilitatea era foarte mică, eram puțini cei care puteam apărea în presă în acea vreme. Îmi amintesc prima dată când am spus că sunt gay în fața unui microfon al ProTV în ianuarie 1998, cred că am fost primul care a făcut-o fără să i se acopere fața… O treime practic din munca mea la ACCEPT în acele vremuri era activitatea cu presa. Erau puțini alți colegi, afiliați sau nu cu ACCEPT, inclusiv câteva persoane transgender, care erau vizibile în presă. Era un cerc vicios în care, pentru că erau puțini cei care apăreau în presă din cauza discriminării în societate și a legii penale care încă exista, presa nu avea acces la poveștile noastre, la informații corecte, si prin urmare promova stereotipii ca asocierea homosexualității cu pedofilia. Opinia publică a început însă să se schimbe, nu în ultimul rând mulțumită deschiderii presei. O dovadă sunt sondajele de opinie. Vă amintiți de întrebarea câți români nu își doresc homosexuali între vecini…în anul 2000, 86% răspundeau că nu își doreau homosexuali între vecini, procentul acesta a scăzut la 64% în 2014. La schimbarea modului cum gândește o societate cu privire la relațiile între persoanele de același sex, contribuim toți, contribuiți toți cei care nu vă ascundeți, care sunteți onești cu voi înșivă, cu părinții , prietenii voștri și alții din mediul în care trăiți. Schimbarea e lentă, dar are loc.”

Pentru implicarea sa decisivă în apărarea drepturilor persoanelor LGBT, Asociația ACCEPT primește în anul 1999 premiul Égalité al funcționarilor instituțiilor europene de la Brussels și este nominalizată în același an la premiul Saharov al Uniunii Europene.

Interviul lui Adrian Coman este un extras din Homoistorii – ieșirea din invizibilitate, un volum scris de Florin Buhuceanu și publicat de Asociația ACCEPT.

CONTACT US

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending

©2018 KLEO Template a premium and multipurpose theme from Seventh Queen

close

Log in with your credentials

Forgot your details?

Sari la bara de unelte