EU equality

AUR joacă ruleta rusească cu viitorul european al României

Asociația ACCEPT solicită partidelor politice parlamentare să se distanțeze de proiectele legislative iliberale vehiculate de AUR, partid cu o agendă extremistă care instigă la ură și discriminare împotriva persoanelor LGBTI. AUR a anunțat ieri că va importa legislația maghiară anti-LGBTI, care interzice educația despre gen, orientare sexuală și identitate de gen, invocând o falsă protecție a copiilor. Anunțul partidului AUR vine la mai puțin de un an după ce Curtea Constituțională a României a decis că legea prin care se interzice referirea la identitatea de gen în școli este neconstituțională pentru că beneficiarii sistemului de educație, copiii și tinerii din România, au dreptul la informare corectă despre realitate.

 

Din experiența recentă a Ungariei vedem că noua legislație anti-LGBTI nu afectează doar grupul minoritar vizat ci are deja consecințe negative semnificative asupra tuturor cetățenilor maghiari, plasând Ungaria în infringement și în afara finanțării europene destinate redresării economice post COVID-19. Menținerea pe termen lung a acestei cenzuri va limita accesul copiilor la educație adecvată și va crește dezinformarea cu privire la orientare sexuală și identitate de gen, conducând la discriminare și abuzuri împotriva persoanelor LGBTI.

Inițiativa AUR nu este doar o nouă încercare de denigrare a persoanelor LGBTI, ci și o încercare de cenzură a materiei școlare, o încercare de limitare a educației copiilor cu efecte grave în viitor. Acest tip de politici bazate pe cenzură sunt caracteristice regimurilor totalitare și o amenințare reală pentru libertățile tuturor românilor.

„Să elimini cu bună știință din educația copiilor informații despre orice grup minoritar din România este un gest iresponsabil și care încalcă dreptul copiilor la educație, cenzurează actul didactic și înrăutățește condițiile deja precare din sistemul educațional românesc. Astăzi AUR vizează persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgender și intersex, mâine va viza minoritățile etnice sau alte grupuri minoritare. În lipsă de idei, AUR copiază politicile radicale din Rusia și Ungaria. Nu e nimic nou în încercarea AUR de a-i copia pe Putin și Viktor Orban. Dușmanii democrației au fost totdeauna solidari. Bucureștiul nu este însă nici Moscova, nici Budapesta. Am dovedit-o la Referendumul constituțional din 2018, vom dovedi încă o dată că aparținem familiei valorilor europene,” a declarat Teodora Roseti, Directoarea executivă a ACCEPT.

AUR prezintă noua sa inițiativă ca fiind pentru protecția copiilor, însă, în realitate, acesta limitează capacitatea copiilor să se protejeze. Elevii sunt beneficiarii de drept ai sistemului de educație, iar parcursul lor în viață depinde de accesul timpuriu la informații corecte și relevante, inclusiv despre sănătate, diversitate și drepturile omului. Educația înseamnă și informare despre sănătate sexuală și reproductivă, protecția împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală, diminuarea numărului de sarcini nedorite la adolescente, dar și acces la informații științifice și corecte despre orientare sexuală și identitate de gen. Educația sexuală este mai ales importantă pentru că permite minorilor să ia decizii informate și să se protejeze de abuzuri.

Pericolul la care sunt expuși elevii din România este real: nu există informații cu privire la sănătatea lor și mai puțin de 6% dintre aceștia participă la opționalul Educație pentru Sănătate. În consecință, România înregistrează anual un număr record de sarcini nedorite la adolescente, anual sute de mame minore sunt nevoite să abandoneze școala și să trăiască în sărăcie extremă. Educație pentru sănătate, principala materie școlară care ar trebui să prezinte elevilor informații despre igienă personală, sănătate sexuală, inclusiv informații științifice despre orientare sexuală și identitate de gen, este încă materie opțională în România. Deși în realitate, peste 75% din adulții din România sunt de acord cu educația sexuală în școală, conform Eurobarometrului de Gen realizat de Centrul FILIA, majoritatea decidenților politici se opune predării acestei materii în școală.

pride-828056_1920-1024x685

Guvernul menține restricții abuzive în organizarea marșurilor și protestelor pașnice

Libertatea românilor de a participa la adunări publice, cum sunt marșurile și protestele pașnice, este încălcată flagrant de decizii succesive ale Guvernului. Cea mai recentă decizie a Comitetului Național pentru Situații de Urgență comunicată în sedința de guvern de azi, 8 iulie, propune relaxarea restricțiilor pentru organizarea tuturor tipurilor de evenimente, crescând numărul de participanți la ordinul miilor, dar menține inexplicabil restricțiile cu privire la organizarea adunărilor publice la 100 de participanți.

 Guvernul încalcă în acest moment în mod flagrant un drept esențial pentru existența unui stat democratic – dreptul la liberă întrunire, garantat tuturor cetățenilor prin Constituția României.

De 10 luni, începând cu luna septembrie 2020, participarea la proteste privind corupția, cauze de mediu sau cauze de drepturile omului, sunt restricționate la un număr maxim de 100 de participanți, în ciuda faptului că numărul de participanți a crescut progresiv pentru toate celelalte tipuri de evenimente – sportive, culturale, religioase și familiale. Deși data de 1 iulie a reprezentat un moment de relaxare a restricțiilor pentru organizarea tuturor tipurilor de evenimente publice sau private, autoritățile au uitat să relaxeze restricțiile și pentru adunările publice. Situația se repetă și în cazul relaxărilor pregătite pentru jumătatea lunii iulie. Măsurile de relaxare vin în contextul în care la 25 iunie 2021 incidenţa cumulată a cazurilor la nivelul Mun. Bucureşti în ultimele 14 zile la mia de locuitori este de 0.06, iar la data de 5 iulie 2021 incidenţa este de 0.03. În consecință, nu există un motiv justificat pentru restricționarea adunărilor publice la 100 de participanți.

În acest context alarmant, peste 65 de organizații non-guvernamentale solicită autorităților să elimine restricțiile abuzive cu privire la organizarea adunărilor publice. Deși organizațiile semnatare sprijină autoritățile în contextul pandemiei, oferind sprijin persoanelor afectate sau sistemului de sănătate în lupta cu virusul SARS-CoV-2, acestea atrag atenția că menținerea restricțiilor cu privire la organizarea adunărilor publice în ciuda relaxării tuturor celorlalte restricții, este un semnal clar că statul român încalcă principiile democrației și libertățile cetățenilor români în mod nejustificat.

Textul integral se regăsește aici Solicitarea societății civile referitoare la eliminarea restricțiilor abuzive asupra dreptul la liberă întrunire în contextul prezentei situații epidemiologice

Art.200

20 de ani de la dezincriminarea homosexualității în România

Asociația ACCEPT marchează 20 de ani de la abrogarea Articolului 200 din Codul Penal și adresează autorităților din România un apel public prin care solicită ca acestea să recunoască rolul statului român în inițierea și perpetuarea sistemului opresiv care a făcut mii de victime în rândul persoanelor  gay și lesbiene și să își exprime fără echivoc adeziunea la valorile de drepturile omului și valorile europene. 21 iunie 2001, data abrogării Articolului 200 din Codul Penal este un moment istoric pentru România, fiind începutul respectării libertăților tuturor cetățenilor români, indiferent de orientarea lor sexuală.

Introdus de regimul comunist în anul 1968, Articolul 200 pedepsea relațiile consimțite între persoanele adulte de același sex cu închisoarea de la 1 la 5 ani, dar includea și factori agravanți care permiteau instanțelor să acorde pedepse de până la 15 ani de închisoare.  În baza Articolului 200, Securitatea, Miliția iar mai apoi Poliția, instanțele de judecată, procuratura și închisorile au supus bărbați  gay și femei lesbiene la arestări, anchete, șantaj, tortură și încarcerări. Deși celelalte state membre ale Uniunii Europene au dezincriminat relațiile între persoanele de același sex, mult mai devreme, începând cu finalul secolului al XVIII-lea și până în anii ’90, autoritățile din România au amânat decizia până la începutul secolului XXI, aceasta fiind necesară pentru a îndeplini condițiile de preaderare la Uniunea Europeană.

„A încetat practic persecuția legală. Dacă luăm în considerare că, la acea dată, am fost ultimul stat membru al Consiliului Europei care a dezincriminat relațiile între persoanele de același sex, realizăm că viețile noastre nu se puteau schimba fără intervențiile repetate ale democrațiilor occidentale și fără sprijinul organizațiilor naționale și internaționale de drepturile omului. Era o prelungire a totalitarismului comunist care nu putea fi acceptată, în ciuda încercărilor României de a vorbi de „valori tradiționale” și „specificul ortodox”. Discriminarea prin lege nu a fost și nu este o „valoare”, drepturile și îndatoririle familiilor noastre sunt pe mai departe negate de același stat care ne-a tratat drept infractori”, a declarat Florin Buhuceanu, membru ACCEPT implicat în acei ani, alături de Adrian Coman, Antonia Crețeanu, Vera Cîmpeanu și alții în abolirea draconicului articol de lege.

Istoria persoanelor LGBTI din România este marcată de numeroase abuzuri promovate prin intermediul legislației naționale. Relațiile consimțite între persoane de același sex au fost incriminate în Codul Penal din România începând cu anul 1936, în timpul domniei Regelui Carol al II-lea, prin intermediul Articolului 431, care pedepsea „actele de inversiune sexuală săvârșite între bărbați sau între femei, dacă provoacă scandal public, cu închisoarea de la șase luni la doi ani”. Regimul comunist a continuat și chiar a întărit regimul opresiv prin adoptarea Articolului 200 în 1968 – „1. Relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani”.  În anul 1996, Articolul 200 C.P. a fost modificat astfel încât să incrimineze actele homosexuale” săvârșite în public sau dacă au produs scandal public” cu închisoare de la unu la cinci ani. În 1998, ca urmare a eforturilor ACCEPT și a presiunilor naționale și internaționale, ultima deținută condamnată în baza Articolului 200 a fost eliberată din închisoare, prin decret prezidențial, iar abrogarea Articolului 200 a devenit posibilă doi ani mai târziu, pe 21 iunie 2001. În prezent, la 20 de ani de la dezincriminare, relațiile între persoanele de același sex fac încă obiectul Codului Civil, care interzice căsătoria gay în România.

Timp de peste 6 decenii, România a dus o politică de opresiune a persoanelor LGBTI. Numărul exact al victimelor celor două articole care incriminau relațiile între persoane de același sex nu este cunoscut nici astăzi.

„1982. Totul începe cu o citaţie. Să mă prezint la circa de Miliţie de pe Calea Rahovei. Nu ştiu de ce. Acolo aflu că un student (pe care e adevărat îl cunoşteam) a declarat că a avut raporturi sexuale cu mine (şi asta era adevărat). E momentul în care în tine totul se prăbuşeşte şi-n care ofiţerul-anchetator te priveşte cu mare atenţie, să vadă cum reacţionezi. Ştiam acest lucru şi am încercat să nu-mi pierd cumpătul. Evident am spus (şi am scris) că nu e adevărat. L-au adus pe student (din beciurile unde îl anchetau de mai multe luni), pentru o confruntare. Era vădit chinuit (slăbit, bătut, epuizat, resemnat). L-am întrebat de ce a declarat ce-a declarat şi răspunsul a fost elocvent : „Tu nu ştii prin ce-am trecut eu’’. Nu ştiam, dar era uşor să-mi imaginez prin ce-a trecut şi deci prin ce-aş putea să trec.” – mărturia jurnalistului Ion Stănică, în cadrul interviului realizat de Florin Buhuceanu în 2015.

Eforturile ACCEPT pentru abrogarea Articolului 200, atmosfera opresivă a anilor ’90 dar și evoluția socială din ultimii 20 de ani vor fi prezentate în cadrul evenimentului 20/200, organizat de ACCEPT cu sprijinul Muzeului Istoriei și Culturii Queer, în data de 24, începând cu ora 19:00, la Apollo 111 Teatrul.

„Abrogarea Articolului 200  din Codul Penal este primul pas serios făcut de România pentru a respecta persoanele LGBTI ca oameni cu demnitate, ca cetățeni cu drepturi egale. În ultimii 20 de ani societatea s-a schimbat fundamental, iar persoanele LGBTI sunt din ce în ce mai vizibile, mai acceptate de societate și de propria familie. În ciuda acestei schimbări fundamentale, imposibilă fără dezincriminarea relațiilor între persoane de același sex, legislativul și executivul au eșuat să adopte măsuri care să protejeze viața de familie a cuplurilor LGBTI, să ghideze tranziția juridică și medicală a persoanelor transgender, accesul persoanelor LGBTI la prevenire HIV/SIDA  sau să asigure investigarea eficientă a infracțiunilor motivate de ură,” a declarat Teodora Roseti, directoarea executivă a ACCEPT.

„ACCEPT și-a asumat să reprezinte persoanele LGBTI ale căror drepturi sunt în continuare încălcate de statul român și a câștigat deja 3 cauze la CEDO ale căror decizii trebuie implementate de România în domeniul respectării libertății de întrunire pentru persoane LGBTI, investigării infracțiunilor motivate de prejudecată și recunoașterii juridice a genului. Așteptăm curând și decizii privind protecția dreptului la viață de familie. Ne-am angajat față de comunitate să apărăm fiecare persoană, fiecare familie, fiecare drept. Vom respecta acest angajament și nu ne vom opri până când discriminarea din lege, politici publice și practica instituțională va dispărea,” a adăugat aceasta.

România amendată de CEDO în cazul MȚR

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis astăzi că România a încălcat dreptul la nediscriminare, demnitate umană și întrunire pașnică a comunității LGBTI în cauza „ACCEPT și alții împotriva României”, care are ca obiect incidentele homofobe petrecute la Cinematograful din cadrul Muzeului Țăranului Român în 2013.  CEDO a hotărât că România a încălcat articolul 14 împreună cu articolele 8 și 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: dreptul de a nu fi discriminat în raport cu manifestarea dreptului la viață privată și demnitate umană și exercitarea libertății de întrunire pașnică. România are de plătit daune morale și cheltuieli de judecată în valoare de 59 514 euro.

CEDO a analizat plângerea ACCEPT și a cinci petenți referitoare la incidentele din seara zilei de 20 februarie 2013, când o proiecție de film a fost violent întreruptă de grupuri extremiste prin ocuparea sălii de cinema din incinta MȚR, scandarea unor lozinci homofobe, utilizarea publică de însemne legionare și neonaziste și amenințări cu moartea la adresa publicului și a organizatorilor. Incidentele de atunci, deși nu sunt în niciun caz singurele rămase nerezolvate de autoritățile române și îndreptate împotriva comunității LGBTI, au rămas în memoria colectivă, stând la baza a două lungmetraje, printre care filmul distins cu mai multe premii internaționale „Câmp cu Maci”, al regizorului Eugen Jebeleanu.

„Curtea concluzionează că autoritățile nu au evaluat corect riscul suportat de petenții individuali din partea intrușilor și nu au răspuns în mod adecvat pentru a proteja demnitatea solicitanților individuali împotriva atacurilor homofobe …  [Curtea concluzionează] că autoritățile nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a investiga în mod eficient dacă abuzul verbal îndreptat către solicitanții individuali a constituit o infracțiune motivată de homofobie…Procedând astfel, autoritățile și-au arătat propriile prejudecăți față de membrii comunității LGBT,” spune hotărârea CEDO. Curtea afirmă, de asemenea, că întreruperea evenimentului din 20 februarie 2013 a constituit fără îndoială o încălcare a dreptului Asociației ACCEPT și a comunității LGBTI la libertatea de întrunire pașnică garantat de articolul 11 al Convenției.

„Soluţia pe care a dat-o Curtea vine să confirme faptul că manifestări ale urii de tipul celor care au avut loc la MŢR, precursoare ale campaniei urii de la referendumul din 2018, nu pot scăpa neinvestigate şi nepedepsite. Cei care i-au mobilizat pe extremişti în 2013 au mers mai departe cu Iniţiativa de modificare a Constituţiei. Astăzi, o instanţă de rang european recunoaşte că autorităţile trebuie să aplice corect şi egal legea şi să nu se manifeste homofob. Hotărârea de astăzi este a doua pe care o dă Curtea Europeană a Drepturilor Omului în ultimele 6 luni în legătură cu încălcarea drepturilor omului pentru comunitatea LGBTI din România. Este prima decizie împotriva României în care Curtea constată că autorităţile române nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale ca urmare a prejudecăţilor împotriva comunităţii LGBT. Ne întrebăm ce face statul român să îmbunătăţească viaţa persoanelor din comunitatea noastră?” a declarat Iustina Ionescu, avocată ACCEPT.

Incidentul sancționat a fost foarte grav. Spectatorii sosiți în sala de cinema au fost fotografiați sistematic, filmați și agresați verbal drept “spurcăciuni” și “animale”. Protestatarii, în număr de aproximativ 50, au blocat proiecția filmului încă din primele minute, scandând “Moarte homosexualilor”, “Nu vă vrem aici”, “Nu sunteți români”, confundând libertatea de a-și exprima dezacordul cu un eveniment legal, cu incitarea la discriminare și la ură pe criteriul orientării sexuale. Pentru a-și explica și legitima actul de huliganism, aceștia au intonat imnul României și cântece ortodoxe, au folosit însemne religioase (icoane) și fasciste (salutul legionar). Unii dintre manifestanţi au intrat în sala de cinematograf cu beţe. Numărul semnificativ de manifestanţi, ameninţările cu moartea, prezenţa beţelor şi întunericul din sală au creat sentimente neputinţă şi de teamă pentru viaţa şi integritatea reclamanţilor şi a restului participanţilor invitaţi de Asociaţia ACCEPT.

Lipsa de acțiune din partea autorităților este cu atât mai mare, cu cât, ACCEPT a notificat evenimentul în prealabil și a sunat la 112 de la fața locului, forțele de ordine (Poliția Locală și Jandarmeria) râmânând în afara sălii, neintervenind pentru a asigura derularea evenimentului în continuare, ci mai repede încurajându-i pe participanții la eveniment să plece cât mai curând, permițând celor 40 de extremiști să ocupe sala de proiecție și să amenințe persoanele LGBTI din sală.

Decizia CEDO de astăzi este una deosebit de importantă, o decizie pe care Asociația ACCEPT o salută și care trage un semnal de alarmă clar. România este astfel obligată să se poziționeze categoric împotriva incidentelor homofobe și să acționeze conform legislației în vigoare pentru a-și proteja toți cetățenii, indiferent de orientarea lor sexuală sau de identitatea lor de gen. Decizia de astăzi arată clar că încălcarea drepturilor fundamentale nu poate să treacă nesancționată și că autoritățile sunt obligate să le protejeze în astfel de situații.

Claudia Stănescu, una dintre persoanele care a depus această aplicație la CEDO, vorbește despre decizie, dar și despre evenimentele petrecute în 2013: „Au trecut mai bine de 8 ani de la atacul împotriva comunităţii LGBTQIA+ şi agresiunile homofobe care au avut loc în data de 20 februarie 2013 la Muzeul Ţăranului Român, timp foarte îndelungat în care este foarte uşor să uiţi panica, frica, feţele pline de ură care îţi doresc moartea în timp ce intonează imnul României şi cântece ortodoxe, fac salutul nazist, îţi lipesc de faţă icoane şi camere de filmat, şocul şi nedumerirea când vezi forţele de ordine care stau la intrare şi nu intervin să te apere şi să-i scoată de lângă tine pe agresori. Te gândeşti tot mai puţin, dar nu poţi să uiţi. Mai ales când trăieşti intr-un stat creştin-ortodox care face tot posibilul să-ţi reamintească faptul că viaţa şi familia ta nu contează… De asta este atât de important ca decizia CEDO în cauza MŢR să fie una de amendare şi tragere la răspundere a României care prin instituţiile sale a eşuat să recunoască agresiunile şi infracţiunile motivate de ură şi care îşi protejează cetăţenii în mod discriminatoriu … Avem nevoie de o decizie în favoarea noastră pentru a trăi cu mai puţină panică şi frică într-o societate care să ştie că va fi sancţionată atunci când este împotriva noastră”.

„Ca organizator al evenimentului de la MȚR m-am simțit complet abandonat de autoritățile ce ar fi trebuit să mă protejeze în fața violenței. Pe de o parte poliția și jandarmeria au ”luat partea” agresorilor prin a-i menaja și a nu le crea un disconfort prin a-i scoate din sală, pe de altă parte ne-au tratat cu ”egalitate” și ”neutralitate” prin a ne legitima și pe noi, și pe ei, ca și cum pozițiile noastre erau în vreun fel egale. Nu m-am simțit în nicio clipă protejat sau în siguranță. Îmi aduc aminte că mă rugam de polițiști să facă ceva, să îi oprească pe cei care țipau sau cântau imnuri, rugăciuni, sau saluturi naziste în sală, iar ei îmi spuneau pur și simplu că nu pot face nimic, pentru că nu ne-au agresat fizic. Ba mai mult, ne-au spus că ar fi mai bine să plecăm noi pentru a opri evenimentul. Imi aduc si acum aminte momentul când am decis să plecăm, pentru că era clar că nu există altă soluție, și am mers câțiva zeci de metri mai departe de MȚR, iar în urma noastră, triumfători, o gașcă de vreo 20 de persoane se fotografiau în fața cinematografului și își celebrau victoria.  M-am simțit umilit și luat în derâdere de toate acele persoane care au reușit să ne acapareze evenimentul pentru a ne face să înțelegem că nu avem dreptul de a folosi un spațiu pentru a împărtăși din cultura noastră LGBTQIA+. Iar autoritățile nu au făcut decât să le confirme acestor oameni că opiniile și acțiunile lor sunt valide și acceptabile, transmițând astfel un mesaj întregii societăți că acest tip de infracțiuni motivate de ură sunt permise. Zile bune după eveniment mi-a fost frică să plec seara de la sediul ACCEPT, gândindu-mă că e posibil să apară cineva și să îmi facă rău.”, Dani Prisacariu, petent și persoană care a participat la organizarea evenimentului din partea ACCEPT.

„Decizia CEDO în cazul agresiunilor de la MȚR din 2013 e importantă dintr-o cauză cât se poate de simplă – aduce cu sine o recunoaștere a demnității umane și a dreptului comunității LGBTQ de a exista pur și simplu, atât în spațiul public, cât și în acela privat, de a trăi laolaltă cu semenii lor, de a se bucura de respect și bunătate din partea celor din jur și de a fi fericiți. Fix ca oricine altcineva.  E un mesaj absolut banal, și totuși, la 8 ani de la incidentul respectiv, e trist câtă nevoie e de decența asta elementară, la îndemâna oricui. Ulterior agresiunii, autorii ei – gruparea bigoților ortodocși înfrățiți prin afinitățile lor istorice cu neo-legionarii – și-au prezentat violența urii lor revărsate în cuvinte drept un gest civilizat, de virtute creștină și patriotică, iar poliția și jandarmeria i-au sprijinit tacit prin refuzul lor de a-și face meseria și de a interveni. Curtea Europeană și statul român, prin instituțiile sale, nu pot valida logica răsturnată și fantasmele auto-victimizante ale unor extremiști care iau simpla existență a cetățenilor non-heterosexuali în societate drept o invitație explicită la violențe și umiliri. Decizia CEDO confirmă realitatea obișnuită, nu panici în masă care inventează dușmani în pielea propriilor vecini, confrați și surori. Și e o recunoaștere profund umană și necesară”, Ioana, petentă.

“Era nevoie de o decizie favorabila dinspre CEDO, de ce? Pentru ca dacă filmul proiectat avea legătură cu o tema, alta decât homosexualitatea, cu siguranță că răspunsul din partea autorităților romane ar fi fost altul. Nici nu am fi ajuns la CEDO”, a declarat Alexandra, petentă la CEDO.

„Au trecut deja 8 ani de atunci fără mari schimbări, iar lucrurile par că merg din ce în ce mai rău. De atunci am trecut prin coșmarul referendumului pentru familie (2015 -2018). În cei trei ani cât a durat dezbaterea pe tema unor drepturi pe care oricum nu le aveam, am văzut zilnic în social media sau în articole o avalanșă de ură, oameni care ne îndemnau să ne sinucidem, să plecăm din țară care ne comparau cu teroriști și criminali…De fiecare dată când organizez sau particip la un eveniment cu tematică LGBTQI+ stau cu teamă, sunt oameni care au fost umiliți, bătuți și tâlhăriți pe stradă și în continuare primim amenințări foarte explicite, atât în viața reală, cât și pe social media … în acest context este clar că decizia CEDO este extrem de importantă și e singura modalitate prin care se poate face dreptate în România unde încă nu suntem cetățeni cu drepturi egale și depline”, a declarat Alecs Cândea, petentă la CEDO și care a fost în sală la incidentele din 2013.

Asociația ActiveWatch a atras atenția publicului asupra gravității incidentului homofob din 2013 și s-a solidarizat cu ACCEPT, susținând eforturile de condamnare a încălcării libertății de întrunire și exprimare a comunității LGBTI. ” Decizia CEDO în cazul MȚR evidențiază pe de-o parte eșecul statului în protejarea unor drepturi fundamentale ale omului, iar pe de altă parte lipsa unui răspuns adecvat din partea acestuia privind condamnarea și reprimarea incitării la ură și la violență. Decizia semnalează și faptul că dreptul la libera exprimare nu poate fi folosit pentru pardonarea agresiunilor verbale sau psihologice ce incită la ură pe baza unor criterii de orientare sexuala sau identitate de gen. Similar, lipsa intervenției organelor de lege nu poate fi scuzată în baza respectării dreptului la liberă exprimare al protestatarilor extremiști de la MȚR,” a declarat Victoria Carasava, reprezentată ActiveWatch.

QUEERantine – o zină LGBTQIA+

De IDAHOBIT 2021 (Ziua internațională împotriva homofobiei, bifobiei și transfobiei), Asociația Accept lansează “QUEERantine”, o zină LGBTQIA+, creată de persoanele voluntare ale Accept. Zina prezintă trăirile persoanelor queer în pandemie, exprimate prin poezii, poeme şi proză ilustrate.

CartonHD-01

Ce cred românii despre căsătoria cuplurilor de același sex?

Majoritatea adulților tineri din România consideră că familiile de același sex au nevoie de protecția legii prin căsătorie sau parteneriat civil, iar gradul de acceptare a persoanelor LGBTI și a cuplurilor de același sex a crescut semnificativ în rândul românilor de toate vârstele. Sunt concluziile cercetării lansate de Asociația ACCEPT pe 15 aprilie 2021.

Rezultatele au fost prezentate în cadrul conferinței de presă „Ce cred românii despre căsătoria familiilor de același sex?” Evenimentul reprezintă lansarea campaniei Stop discriminării LGBTI!, campanie realizată de Asociația ACCEPT în cadrul proiectului END SOGI DISCrimination, implementat sub coordonarea Unității pentru Orientare Sexuală și Identitate de Gen din cadrul Consiliului Europei și finanțat de Programul pentru Drepturi, Egalitate și Cetățenie al Uniunii Europene (2014-2020).

 

Rezultatele cercetării indică un trend ascendent cu privire la acceptarea persoanelor LGBTI și a cuplurilor de același sex în România. 75% dintre români consideră că este important să fii tratat cu respect și să îi tratezi pe ceilalți cu respect, inclusiv persoanele gay și lesbiene. Datele demonstrează inclusiv un grad ridicat de susținere în societate pentru realitățile juridice recunoscute prin decizia recentă a Curții Constituționale, care protejează viața de familie pentru cuplurile de același sex. 68% dintre români sunt de acord că toate familiile ar trebui protejate de lege în România, inclusiv familiile formate din persoane de același sex.

 

 

 

Legalizarea căsătoriei pentru familiile de același sex

71% dintre români consideră că legalizarea căsătoriei pentru familiile de același sex în România nu ar avea niciun impact asupra propriilor vieți, confirmând astfel rezultatul înregistrat la Referendumul pentru redefinirea familiei în Constituție, când aproximativ 80% dintre alegători nu s-au prezentat la vot.

 

În comparație cu 2016, când a fost lansată inițiativa de redefinire a familiei în Constituție, s-a dublat numărul românilor care susțin căsătoria între persoane de același sex. 43% dintre respondenți sunt de acord cu adoptarea unei forme de protecție legală pentru familiile de același sex în România. 26% au declarat că sunt de acord cu căsătoria cuplurilor formate din persoane de același sex, în timp ce 17% consideră necesară posibilitatea încheierii unui parteneriat civil care să protejeze drepturile cuplurilor de același sex în România.

 

Mai mult, cei care cunosc oameni din comunitatea LGBTI susțin în pondere și mai mare căsătoria între persoane de același sex. 63% dintre românii care cunosc persoane gay sau lesbiene din familie sunt de acord cu căsătoria între persoanele de același sex, în timp ce 47% dintre românii care cunosc persoane gay sau lesbiene din cercul mai larg sunt de acord cu acest drept.

 

Pentru prima dată în România, există o majoritate într-un segment de vârstă care consideră necesară respectarea dreptului la viață de familie pentru cuplurile de același sex. 56% din respondenții cu vârste între 18 – 34 de ani, segmentul adulților tineri din România, consideră că familiile de același sex au nevoie de o formă de protecție legală, fie prin căsătorie (42%), fie prin parteneriat civil (14%).

 

„Concluziile cercetării ne confirmă ce bănuiam deja: opinia publică din România se schimbă rapid și semnificativ în bine, în direcția acceptării drepturilor egale pentru familiile din comunitatea noastră. Mai mult, vedem o susținere în creștere față de căsătoria familiilor de același sex, în special în rândul adulților tineri, care s-au născut și au trăit liberi. Ei privesc egalitatea în fața legii ca pe un lucru esențial, și aplică aceleași principii cuplurilor din comunitatea LGBTI. Datele prezentate astăzi trebuie să indice politicienilor că românii au intrat cu capul sus într-un nou deceniu, și sunt din ce în ce mai pregătiți să accepte reglementarea căsătoriei egale și a parteneriatului civil.” – Teodora Roseti, directoare executivă, Asociația ACCEPT

 

Românii devin conștienți de problemele cu care se confruntă familiile de același sex din România.

67% dintre români cred că este nedrept ca persoanele gay și lesbiene să nu își poată moșteni partenerul sau partenera după ce acesta sau aceasta moare și să piardă casa sau alte bunuri dobândite împreună.

 

Creșterea copiilor în cadrul familiilor de același sex este un subiect dezbătut frecvent, iar în urma cercetării rezultă că 52% dintre români recunosc statutul existent sau potențial al persoanelor LGBTI ca părinți în țara noastră și consideră că familiile formate din persoane de același sex au nevoie de o formă de protecție legală în România. Privind în detaliu, cercetarea arată că 62% dintre românii care se poziționează pro căsătorie între persoanele de același sex sunt de acord cu creșterea copiilor în cadrul familiilor LGBTI.  În plus, 22% dintre cei care se poziționează împotriva căsătoriei egale, recunosc însă că persoanele gay pot fi sau sunt deja părinți și au nevoie de protecția legii.

 

Despre cercetare

Studiul a fost realizat pe 1064 de respondenți, eșantion reprezentativ pentru populația generală cu drept de vot (18+ ani) din România. Marja de eroare este ±3%. Datele au fost colectate în perioada 6-15 ianuarie 2021, prin metoda interviului telefonic (Computer Assisted Telephone Interviewing). Cercetarea sociologică a fost realizată de Cult Market Research și The Street pentru Asociația ACCEPT, cu suportul financiar al Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate.

În cadrul proiectului END SOGI DISCrimination, implementat sub coordonarea Unității pentru Orientare Sexuală și Identitate de Gen din cadrul Consiliului Europei și finanțat de Programul pentru Drepturi, Egalitate și Cetățenie al Uniunii Europene (2014-2020), am realizat această broșură informațională. 

 

Asociația ACCEPT lansează campania Familiie egale, drepturi egale. Pe parcursul următoarelor două săptămâni, puteți urmări campania pe Facebook și Instagram.

Studiul realizat de CultMR_ pentru ACCEPT_poate fi accesat aici.

Citate din cadrul conferinței: 

 

Emil Rengle, artist:

„Fac cu mândrie parte dintr-o comunitate care a fost foarte mult timp discriminată, care încă mai este discriminată, nu doar în România, ci pe tot globul, iar faptul că gradul de discrimnare a scăzut aici și în toată lumea și că cel de acceptare a crescut nu poate decât să îmi aducă foarte multă bucurie. Felicitări România pentru această deloc nesemnificativă schimbare de percepție asupra unor oameni. Trăim niște vremuri care pot deveni un prilej în care să înțelegem ce este important pentru noi. Iar important pentru noi este să fim bine, nu să urâm. Pandemia aceasta poate deveni o ocazie în care să înțelegem că toți avem nevoie de sprijin, iar sprijinul acesta ni-l putem acorda unii altora în calitate de oameni.”

 

Florin Buhuceanu, ACCEPT:

„E evident că societatea din care facem parte se schimbă în bine. Nu numai că trăim în familii, ci încercăm să ne apărăm familiile și de asta am ajuns în instanță, de asta suntem în acest caz colectiv la CEDO și sperăm la o decizie curând. Ne-am bucura să vedem că lumea înțelege cine suntem, ne înțelege valorile – valori care sunt în definitv valorile oricărei familii din România. Dacă ne uităm la ce se întâmpla în societatea românească acum 25 de ani, schimbarea este evidentă. Percepția românilor despre persoanele LGBTI și familiile lor a cunoscut o schimbare semnificativă. Faptul că în anul 2021 vorbim despre peste 67% dintre români care cred că este nedrept ca persoanele LGBTI să nu-și poată moșteni partenelul sau partenera după ce acesta sau aceasta moare, este o cifră pe care nici măcar nu ne-o puteam imagina la sfârșitul anilor ‘90 sau chiar la mijlocul anilor 2000. Suntem în plină schimbare și ne bucurăm că familiile noastre fac parte din ea și vrem să credem că politicienii români vor ține seama de informațiile culese din acest studiu. Așa gândesc românii și rolul politicienilor este acela de a se informa, de a ști valorile și credințele celor pe care îi reprezintă în Parlament.”

 

Cord Meier-Klodt, Ambasadorul Germaniei la București:

„Concetățenii noștri din comunitatea LGBTI sunt mult prea adesea marginalizați în societățile noastre. Ideea europeană este înainte de toate, una a incluziunii. Nimeni nu trebuie marginalizat pentru niciun motiv. Studiul ne oferă o adevărată rază de speranță fiindcă ne demonstrează clar că în societatea românească s-a produs o schimbare importantă a modului de gândire.”

 

Cătălin Teniță, deputat USR-PLUS:

„Dacă ne uităm la aceste cifre, deja am ajuns la nivelul în care cultura este predominantă pe partea de acceptare a legalizării relațiilor dintre persoane de același sex, iar în acest caz legea nu va face decât să consacre o realitate. Este un aspect important că nu mai trebuie să facem un efort de a prezenta un lucru cu care populația nu este de acrod. Lumea este, în realitate, complet de acord.”

 

Petre Florin Manole, secretar general adjunct PSD:

„Discriminarea este o problemă care ne privește pe toți, indiferent dacă facem sau nu parte din grupurile supuse riscurilor de discriminare. Trebuie să existe un echilibru între cultură și lege, între sondaje și politică. Politicienii trebuie să rămână alături de temele de drepturile omului. Trăim într-o perioadă de vârf a bunăstării europene, cu excepția pandemiei, dar trăim și într-o perioadă de vărf a extremismului de dreapta care este prezent în parlamentele europene, inclusiv în România, iar aceste aspecte (cele sociale și cele legate de drepturile omului) trebuie să ne intereseze la fel de mult ca cele economice.”

 

Ovidiu Raețchi, membru PNL:

„Discriminarea unei categorii în stat e doar începutul și e poarta de intrare pentru o potențială discriminare a altor categorii sau a tuturor categoriilor. Discriminarea nu funcționează doar împotriva categoriei discriminate astăzi, reprezintă o amenințare pentru întreaga societate în viitor și de asta întreaga societate trebuie să fie solidară cu categoria discriminată. Faptul că publicul înțelege că orice familie, indiferent de orientare sexuală, trebuie protejată, e începutul unei schimbări sociale majore.”

 

Nicu Ștefănuță, europarlamentar USR-PLUS:

„Sper că pandemia ne-a făcut pe toți mai înțelepți și mai toleranți. Mă gândesc că în perioada asta mulți au avut rude, familie în spitale și au văzut cum e să nu poți ajunge la ei, să nu ai vești despre ei de la medicul care îi tratează. Realitatea asta este însă realitatea cotidiană, de dinainte de pandemie, a cuplurilor de același sex. Partenerul tău este în spital, iar în fața spitalului tu nu exiști. Asta pentru că statul nu te recunoaște drept partener. Eu cred că oricine își poate imagina ce simte un om aflat în situația asta, indiferent dacă ești sau nu de acord cu felul în care trăiește acel om.”

 

Proiectul curent

Acest eveniment este organizat în cadrul proiectului ENDSOGIDISC, un parteneriat între Unitatea pentru Orientare Sexuală și Identitate de Gen a Consiliului Europei, Coaliția Italiană pentru Libertăți și Drepturi Civile (Italia), Asociația ACCEPT (România) și Biroul pentru Egalitatea de Șanse (Lituania), care urmează să fie implementat pe o perioadă de 21 de luni. Proiectul intenționează să ajute Italia, România și Lituania să pună în aplicare  atât Recomandarea Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei către statele membre privind măsurile de combatere a discriminării bazate pe orientare sexuală sau identitate de gen (CM / Rec (2010) 5), cât și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21 privind nediscriminarea.

Italia, Lituania și România întâmpină obstacole semnificative în combaterea discriminării și a infracțiunilor motivate de ură pe motive de orientare sexuală și identitate de gen. Acest proiect va încerca să identifice lacunele din cadrul normativ și din politicile publice referitoare la orientare sexuală și identitate de gen din aceste țări și să rezolve aceste lacune cu o abordare adaptată nevoilor specifice țării. Rezultatul scontat este ca proiectul să ajută fiecare stat să ia măsuri concrete pentru îmbunătățirea cadrului juridic și pentru punerea în aplicare a standardelor europene într-unul sau mai multe dintre domeniile următoare: infracțiuni motivate de ură, recunoașterea juridică a genului sau protecția vieții de familie pentru cupluri de același sex.

 

CHOICE – Raport national

Tinerii LGBT din România se confruntă cu prejudecăți și stigmatizare atât în mediul familial cât și la școală. Opiniile și experiențele tinerilor LGBT sunt de cele mai multe ori invizibile în societate, iar publicațiile și studiile evită de obicei subiectele pe această temă, cu excepția unor apariții episodice în presă.

De cele mai multe ori, profesorii și alți profesioniști din domeniul educației preiau reacțiile homofobe prezente la nivelul întregii societăți și reproduc opiniile și comportamentele homofobe, inclusiv în mediul școlar. Mai mult, în octombrie 2018, când guvernul României a organizat un referendum privind interzicerea prin Constituție a căsătoriilor între persoanele de același sex, profesorii, în special profesorii de religie, și asociațiile de părinți au susținut această inițiativă. În mai multe comunități, profesorii s-au implicat activ în mobilizarea votanților care să participe la scrutin și să susțină măsura promovată de guvern. Din fericire, referendumul nu a avut succes, deși statul român continuă să nu recunoască familiile formate din persoane de același sex. Din păcate, implicarea profesorilor în acest referendum și-a lăsat amprenta în mod negativ asupra tinerilor LGBT din școli.

În anul 2016, Asociația ACCEPT a realizat un studiu la nivel național intitulat „Un liceu sigur pentru toți: Percepții și atitudini față de persoanele LGBT în mediul educațional românesc”[1]. Rezultatele studiului au arătat că liceele din România nu reprezintă sub nicio formă un spațiu sigur pentru elevii LGBT. 8% dintre respondenți, elevi LGBT, au declarat că au fost victimele agresiunilor verbale sau actelor de violență (inclusiv bullying), iar 64% din elevii LGBT au auzit remarci homofobe în școli, termeni precum LGBT, gay, homosexual sau lesbiană fiind folosiți cu conotație negativă atât de adulți cât și de copii în liceele din România. Studiul a mai relevat și faptul că tinerii români își ascund orientarea sexuală sau identitatea de gen până la terminarea liceului, din teama de a nu fi hărțuiți sau batjocoriți.

Având în vedere circumstanțele actuale, proiectul are ca scop abordarea într-un mod mai complex a aspectelor ce țin de instruirea comunităților din mediul școlar într-un număr de 4 țări, pentru conștientizarea existenței bullying-ului motivat orientare sexuală și identitate de gen în școli. Rezultatul urmărit este un mediu educațional cu mai puțină agresiune verbală și violență fizică împotriva elevilor LGBT, dar și îmbunătățirea rezultatelor școlare ale elevilor LGBT și a sentimentului de apartenență la comunitatea școlară.

Proiectul CHOICE intitulat „Promovarea unui mediu școlar incluziv și a diversității din punct de vedere al orientării sexuale și identității de gen”, implementat cu sprijin financiar din partea Programului „Drepturi, egalitate și cetățenie” al Uniunii Europene, a apărut ca urmare a dorinței partenerilor implicați în proiect de a aborda problema bullying-ului cauzat de homofobie, bifobie și transfobie. Proiectul urmărește să contribuie la promovarea unui mediu educațional incluziv, prin prevenirea & combaterea intoleranței pe criterii de identitate de gen, expresie de gen, orientare sexuală și/sau caracteristici sexuale, în Bulgaria, Grecia, Lituania și România.

Activitățile din proiect vor contribui la îmbunătățirea capacității profesioniștilor care activează în învățământul gimnazial și liceal de a susține diversitatea și de a crea medii școlare incluzive; facilitarea raportării actelor de violență & intoleranță pe criterii de orientare sexuală și identitate de gen și accesării serviciilor de suport de către victime și martori (și chiar agresori); precum și la conștientizarea în rândul comunităților școlare și a publicului în general, a discriminării/bullying-ului/violenței motivate de orientare sexuală și identitate de gen din mediul școlar.

[1] („Un-Liceu-Sigur-Pentru-Toți-Rezultate-Cantitative1.Pdf” n.d.)

 

Prezenta cercetare poate fi găsită și studiată aici: CHOICE_National Report_Romania EN and RO

Asociația ACCEPT condamnă mesajul instigator la ură făcut public de Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt BOR

În urma incidentului semnalat astăzi, 19 martie 2021, în care o biserică ortodoxă a fost vandalizată cu mai multe graffitiuri, purtătorul de cuvânt BOR a ieșit public cu o declarație instigatoare la ură și plină de acuze la adresa întregii comunității LGBTI din România.

Atragem atenția că discursul purtătorului de cuvânt BOR, Vasile Bănescu, este unul care blamează o întreagă comunitate, fără dovezi sau concluzii venite din partea autorităților în acest sens. Domnul Bănescu nu este polițist, procuror și judecător. Nu are nicio dovadă despre identitatea celor care au făcut grafittiul și acest tip de discurs nu este unul nou, ci reia mesajele pline de ură la adresa comunității LGBTI pe care BOR le-a susținut de-a lungul timpului, mesaje adresate unui grup deja la risc de violență, marginalizare și excludere socială în țara noastră.

Mesajul domnului Bănescu este unul care face asocierea între orientarea sexuală și identitatea de gen și manifestări antisociale și violente, pe care nu le indică concret, ci le menționează ca pe un „lung șir” în comunicatul public emis de BOR în contextul vandalizării bisericii IOR.

Domnul Vasile Bănescu, ca purtător de cuvânt al BOR, a întreținut din 2015 și până astăzi un climat de tensiune socială, vizând de cele mai multe ori persoane din comunitatea LGBTI, și asociază pe nedrept diverse incidente cu comunitatea noastră. Întreținerea unui climat tensionat în societate nu poate conduce la acceptare socială, ci ține oamenii într-un conflict permanent. O reacție normală a BOR ar fi fost să critice fapta, însă să aștepte rezultatul unei investigații înainte să identifice vinovații.

Acest tip de discurs, care atacă întregi comunități din societatea românească, este unul deosebit de periculos în contextul raportului de putere și de încredere de care se bucură BOR și angajații săi. Aceste mesaje publice nu îndeamnă în realitate la o mai bună conviețuire și pace socială, ci mai degrabă incită la inflamarea spiritelor în spațiul public și pune persoanele LGBTI la risc de violență și discriminare.

Menționăm că și sediul ACCEPT  a fost vandalizat în decembrie 2020. În acel context, nu am indicat că suspectăm persoane anume, angajați sau membri ai cultelor religioase sau ai Coaliției pentru Familie, deși știm care sunt părerile dumnealor despre comunitatea LGBTI și activitatea Asociației ACCEPT. Plângerea noastră la poliție, însă, nu s-a soldat încă cu niciun rezultat.

EU equality

Parlamentul European a declarat Uniunea Europeană „Zonă de libertate pentru comunitatea LGBTIQ ”

Joi, 11 martie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care declară spațiul Uniunii Europene „Zonă de libertate pentru comunitatea LGBTIQ”. Această inițiativă politică vine la doi ani după atacurile Poloniei asupra persoanelor LGBTI prin crearea unor așa-numite „Zone libere de LGBTI”, regiuni întregi care se poziționau ferm împotriva comunității LGBTI. Rezoluția Parmalentului European numește direct numeroasele violări de drepturi din cauza cărora suferă în continuare persoanele lesbiene, gay, bisexuale, trangender, intersex și queer din spațiul comunitar și declară UE drept un spațiu în care drepturile și libertățile persoanelor LGBTIQ sunt apărate.

Asociația ACCEPT salută inițiativa Parlamentului European și considerăm această rezoluție drept un pas în consolidarea eforturilor de apărare a drepturilor comunității LGBTIQ. Deși acest pas este unul important, trebuie să ne amintim că drepturile și libertățile persoanelor LGBTIQ sunt în continuare atacate în Uniunea Europeană. Această rezoluție reprezintă un moment în care trebuie să ne uităm și mai atent la problemele la care sunt supuși cetățenii LGBTIQ a fiecărui stat membru al UE.

Comunitatea LGBTIQ suferă în continuare de discriminare socială și se confruntă cu multe probleme de în asigurarea egalității la nivel legislativ sau în accesarea serviciilor publice, cum ar fi accesul la servicii de sănătate. Printre acestea se numără lipsa de protecție a vieții de familie pentru persoanele LGBTI, lipsa unor proceduri simple și demne pentru recunoașterea legală a genului. Alte dificultăți de care se lovesc persoanele LGBTI sunt și accesarea serviciilor medicale, în special pentru persoanele transgender sau HIV+, precum și prevenirea și combaterea infracțiunilor motivate de ură sau accesul la educație pentru tinerii LGBTI, fără ca aceștia să fie expuși bullyingului. Acestea sunt o parte din problemele cele mai acute cu care se confruntă și comunitatea LGBTIQ din România, iar Asociația ACCEPT se angajează să își continue eforturile de litigare până când fiecare cetățean român LGBTIQ se va bucura de aceleași drepturi și libertăți ca orice alt cetățean al Uniunii Europene.

România amendată de CEDO pentru încălcarea drepturilor persoanelor transgender, prin absența unei proceduri de modificare a genului în actele de identitate

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis astăzi că persoanele transgender din România nu au la dispoziție o procedură clară și eficientă pentru modificarea genului în actele de identitate, ceea ce constituie o violare a articolului 8 din Convenția europeană pentru drepturile omului. De asemenea, CEDO constată că obligarea persoanelor transgender din România la realizarea unor intervenții chirurgicale asupra organelor genitale ca pas obligatoriu înainte de modificarea indicatorilor de gen din actele de stare civilă (prenumele, sexul și prima cifră a codului numeric personal) încalcă viața privată și autonomia personală. CEDO a luat această decizia în cauzele X împotriva României și Y împotriva României: doi bărbați transgender care au fost obligați de instanță să parcurgă intervenții chirurgicale înainte de modificarea actelor de identitate, operații care nu se pot efectua în siguranță în țara noastră. Cei doi au primit o compensație morală în valoare de 15 000 de euro în total, 9755 euro cheltuieli de judecată și 1 153 euro daune materiale. CEDO explică astfel violarea drepturilor persoanelor transgender în România: „În [speță], a existat o încălcare a articolului 8 din convenție din cauza absenței unei proceduri clare și previzibile pentru recunoașterea juridică a identității de gen care să permită schimbarea sexului și, prin urmare, a prenumelui sau a codului numeric personal, în documente oficiale, de o manieră transparentă și accesibilă.”

Asociația ACCEPT salută decizia CEDO care obligă Guvernul României la dezvoltarea unei proceduri clare și transparente pentru modificarea genului în actele de stare civilă. ACCEPT consideră că este necesară dezvoltarea unei proceduri administrative realizată la starea civilă bazată exclusiv pe declarația persoanei. În acest moment, persoanele trans care doresc să își schimbe indicatorii de gen în actele de identitate trebuie să angajeze un avocat și sunt obligate să dea în judecată autoritatea publică locală în cadrul unui proces desfășurat în prezența unui procuror, în care trebuie să aducă dovezi împovărătoare, care le încalcă viața privată, pentru a își demonstra identitatea: documente medicale, martori sau expertize medico-legale. În instanțele naționale, între 2006 și 2017 s-au derulat doar 48 de cazuri, judecătorii condiționau modificarea actelor de identitate de efectuarea unor intervenții chirurgicale asupra organelor genitale în 32 dintre acestea.

Domnul X, în vârstă de 45 de ani, de profesie avocat, a demarat procesul pentru modificarea actelor de identitate în 2013. Soluționarea definitivă a dosarului de către instanța națională a durat trei ani, deși au fost doar două termene de judecată, unul la fond și unul în apel. “Din motivarea sentinței pronunțate de instanța de fond am înțeles că mă aflu într-o situație paradoxală și fără ieșire. Orice aș fi făcut, tot îmi lipsea un document, tot exista o adeverință medicală pe care nu aș fi putut să o prezint – mă învârteam în aceleași coordonate și nu puteam ajunge la o situație favorabilă. În apel, procurorul de caz a făcut susțineri absurde, în care mă prezenta ca un risc pentru societate, clamând că ar avea loc revolte în stradă dacă instanța mi-ar admite cererea de recunoaștere a genului în actele de stare civilă. M-a frapat obtuzitatea magistraților, faptul că aceștia nu cunoșteau nimic despre existența persoanelor transgender, deși astfel de dosare sunt prezente în jurisprudența CEDO de peste 30 de ani. Pentru o parte dintre magistrați, persoanele transgender sunt niște anomalii, ei nu pot înțelege fapul că persoanele trans sunt oameni obișnuiți al căror scop nu este să provoace tulburări sociale, ci doar să li se permită să ducă o viață normală”, a declarat domnul X.

„Lipsa documentelor de identitate care  să reflecte identitatea reală a unei persoane transgender creează fricțiuni în viața de zi cu zi pe care majoritatea oamenilor nu le pot înțelege. Ce m-a determinat să merg la CEDO a fost nedreptatea, nedreptate care nu e limitată în timp la ziua procesului, ci este o nedreptate  cu care te confrunți permanent: când te duci la bancă sau la doctor, când ești în autobuz  sau când ai un accident rutier și mergi la poliție.  Peste tot îți este pusă la îndoială identitatea și trebuie să dai explicații și să răspunzi la întrebări de genul „Al cui e buletinul? Al cui e permisul?”.   Sper ca decizia CEDO să ducă la adoptarea unei legislații clare și coerente pentru recunoașterea identității de gen, astfel încât persoanele transgender din România să poată avea o viață obișnuită, iar actele de identitate în acord cu aspectul și identitatea persoanei sunt un element esențial din această viață”,  a adăugat acesta.

„Identitatea de gen este un sentiment interior și profund privat, care trebuie înregistrată de autoritatea de stare civilă în baza declarației persoanei trans, fără să i se solicite dovezi medicale, mărturiile altora sau, mai grav, să fie obligată să parcurgă intervenții chirurgicale asupra organelor genitale pe care fie nu și le dorește, fie sunt imposibil de realizat în țara noastră din cauza absenței specialiștilor în domeniu. Aceste intervenții costă peste 50 000 de euro în afară. Solicităm, deci, Guvernului României, care are obligația să implementeze această decizie, dezvoltarea în colaborare cu Asociația ACCEPT și comunitatea transgender din România a unei proceduri administrative simplificate, care să permită modificarea actelor de identitate ale persoanelor trans, respectându-le demnitatea și autonomia personală, dreptul acestora la autodeterminare”,  a declarat Patrick Brăila, co-președinte ACCEPT.

Asociația ACCEPT estimează că în România trăiesc în jur de 120 000 de persoane transgender, majoritatea neavând posibilitatea să își realizeze tranziția juridică. Însă, mai puțin de 50 de persoane au reușit să își modifice actele de identitate în instanță. Domnul Y a petrecut peste 10 ani încercând să obțină modificarea actelor de identitate.

„De mai bine de 10 ani viața mi-a stat în loc și asta pentru că altcineva a decis pentru mine. Sunt ani pierduți, ani pe care nu o să îi mai primesc înapoi, ani plini de umilințe și jigniri, ani de tortură psihică și fizică, ani în care nu am fost auzit, ani de zile petrecuți prin săli de judecată unde așteptam ca altcineva să decidă pentru mine și mă rugam să fiu lăsat să-mi văd de viața mea. E dureros să vezi cum îți trec zilele, săptămânile, lunile, anii. De astăzi sunt liber și tot ce îmi doresc e ca nimeni să nu mai treacă prin ce am trecut eu”,  a declarat domnul Y.

„Aceasta este prima cauză în care CEDO găsește România vinovată de încălcarea drepturilor omului prin modul abuziv în care tratează persoanele trans. Suferința domnilor X și Y nu poate fi în totalitate răscumpărată de hotărârea CEDO, pentru că nimeni nu îți dă înapoi anii pierduți și oportunitățile ratate.  În ciuda acestui fapt, Guvernul României are obligația morală și legală să remedieze situația de fapt și trebuie să ia măsuri imediate pentru adoptarea unui cadru legal clar și previzibil în care persoanele trans să aibă acces la modificarea actelor de identitate,” a declarat Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului care l-a reprezentat pe domnului Y.

„CEDO transmite un mesaj clar instanțelor din România că nu pot impune persoanelor transgender să efectueze proceduri chirurgicale ca pre-condiție la schimbarea actelor de identitate. Acest tip de cerințe obligă persoanele transgender să aleagă între două drepturi fundamentale  – integritatea fizică și  recunoașterea egală în fața legii – ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului la respect pentru viață privată. În aceste condiții, este evident că procedurile administrative ce țin de evidența populației trebuie separate de procedurile medicale ce țin de alegerile intime ale persoanei,” a declarat Constantin Cojocariu, avocat de drepturile omului și reprezentantul domnului X.

Asociația ACCEPT a transmis o opinie amicus curiae în cauză, prezentând situația de fapt în instanțele naționale. În speță au mai intervenit atât ILGA-Europe și Transgender Europe, cât și Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului.