antidiscriminare.ro – Victimele discriminarii mai aprope de justitie

Coalitia anti-discriminare lanseaza noul website antidiscriminare.ro, prima platforma utilitara in domeniul anti-discriminarii si drepturilor omului din Romania, in cadrul conferintei ‘Acces la justitie pentru persoanele care sunt victime ale discriminarii.’

Victimele si martorii actelor de discriminare vor putea utiliza platforma online pentru a le raporta catre institutiile abilitate. Pana in aprilie 2016, 500 de utilizatori vor beneficia de asistenta juridica primara gratuita, oferita prin intermediul website-ului.

Platforma antidiscriminare.ro dispune de modulele interactive de creare a petitiilor pentru respectarea drepturilor omului si de consiliere juridica anti-discriminare. Acestea vor asigura victimelor discriminarii, sau persoanelor care vor sa le vina in ajutor, suportul necesar pentru raportarea situatiilor de discriminare cu care se confrunta.

In plus, website-ul antidiscriminare.ro a fost remodelat pentru a deveni o platforma utilitara in domeniul drepturilor omului. Acesta este compus din module informative cu privire la legislatia anti-discriminare din Romania, institutiile care implementeaza aceasta legislatie, stiri, evenimente si actiuni pentru respectarea drepturilor omului din Romania si din lume.
In cadrul proiectului ‘Acces la justitie si remedii adecvate pentru persoanele care sunt victime ale discriminarii’, Coalitia si-a planificat sa monitorizeze legislatia anti-discriminare din Romania si modul de aplicare a acesteia, sa isi stabileasca o strategie pentru urmatorii trei ani, sa creasca capacitatea organizationala a membrilor acesteia prin programe de training dedicate si sa se dezvolte prin atragerea de noi organizatii in cadrul Coalitiei anti-discriminare. In paralel, Coalitia depune eforturi pentru atragerea de noi finantari care sa permita constituirea serviciului de asistenta juridica gratuita online, in serviciu permanent.

La evenimentul de lansare a platformei antidiscriminare.ro au participat Csaba Ferenc Asztalos, presedintele Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, Mircea Toma, presedintele ActiveWatch, Iustina Ionescu, avocata, Carolina Marin, managerul proiectului, reprezentanti ai societatii civile si ai mass media, persoane afectate de discriminare in Romania.

Csaba Ferenc Asztalos, presedintele Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii
„Este necesara elaborarea unui cod al nediscriminarii in Romania, un cod care sa clarifice competentele fiecarei institutii abilitate in domeniul combaterii discriminarii, un cod cu care sa opereze toate institutiile statului.”

Mircea Toma, presedintele ActiveWatch
„Discriminarea este permanent prezenta in spatiul public romanesc. Mai mult, cercetarile arata ca societatea romaneasca se plaseaza pe ultimul loc in clasamentul discriminarii in spatiul Uniunii Europene. In particular fenomenul discriminarii fata de persoanele cu orientare sexuala diferita de cea heterosexuala se manifesta in Romania cu o intensitate de doua ori mai mare decat media europeana.”

Iustina Ionescu, avocata, program manager al Centrului Euroregional pentru Initiative Publice
„Experienta de peste 20 de ani a organizatiilor neguvernamentale vrem sa o punem in slujba cetatenilor. Toata aceasta experienta va fi sintetizata pe website-ul antidiscriminare.ro, de unde persoanele discriminate isi vor putea descarca modele de sesizari catre CNCD sau alte institutii abilitate.”

Matei Ghigiu, Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania
„Suntem inainte de votare. Exista un spot la TV care ne invita pe cei care avem dizabilitati motorii sau mobilitate redusa, sa apelam la urna mobila. Eu insa vreau sa merg la vot in scaunul rulant. La sectia de votare, am de urcat patru trepte la intrare si inca sase pana in sala de vot. Cabina de vot, apoi este improprie pentru persoanele in scaun rulant. Asa ca voi fi nevoit intai sa apelez la forta fizica a prietenilor ca sa pot ajunge pana in sala de votare, iar mai apoi va trebui sa votez pe genunchi, pentru ca pupitrul este mult deasupra capului unei persoane asezate in scaun rulant.”

Cristian Irimescu, student la UMF „Carol Davila”, Bucuresti
„La liceu am intrat pe locurile alocate romilor. M-am gandit atunci ca daca exista locuri destinate romilor, eu trebuie sa candidez pe acele locuri ca sa nu ocup locul unui alt candidat, nerom. Am avut apoi uimirea sa descopar ca pe listele de admitere eram trecut ultimul pe lista, chiar daca media mea era mult peste media ultimului admis, iar in dreptul numelui meu aparea scris <rom>.”

Daniela Prisacariu, Asociatia Accept
„ Vreau sa fac un apel de solidarizare si implicare din partea oamenilor care cred ca violenta in orice forma a acesteia nu este de tolerat. A venit momentul sa trecem peste credinta ca doar violenta brutala cu sange si spitalizare este demna de a fi luata in considerare si pedepsita. Nici o persoana nu trebuie sa fie supusa violentei si dezumanizarii datorita identitatii sale. De la copii de etnie roma izolati in ultimele banci, la femeia fluierata si pipaita pe strada, la persoanele cu dizabilitati excluse din spatiul public, la persoanele transgender care sunt obligate sa isi ascunda identitatea la locul de munca si in familie, pana la boicotarea unui eveniment cultural si adresarea de injurii celor prezenti: toate acestea sunt forme de violenta! Violenta perpetuata zi de zi, pe care autoritatile nu o considera valida, si ai caror agresori si responsabili raman nepedepsiti.”

Carolina Marin, managerul proiectului Acces la justitie pentru persoanele care sunt victime ale discriminarii
„Proiectul Coalitiei anti-discriminare este important pentru ca raspunde la doua realitati extrem de importante: in primul rand, aceea a discriminarii – fenomen care exista si se manifesta puternic in societatea romanesca, afectand in special anumite grupuri de persoane, pe anumite criterii; in al doilea rand, aceea a nevoii de informare, de cunoastere, de sprijin a celor care sunt afectati de discriminare si care adesea nu isi cunosc drepturile, nu cunosc mecanismele de remediu, procedurile sau institutiile abilitate carora se pot adresa pentru a li se face dreptate. Din punct de vedere strategic, Coalitia anti-discriminare isi propune in urmatorii trei ani sa contribuie la imbunatatirea mecanismelor de sanctionare a discriminarii prin procese consultative la care va invita atat actori institutionali relevanti, cat si membri ai societatii civile. Mai mult, un obiectiv major al Coalitiei este incurajarea comportamentelor nediscriminatorii si de respingere a discriminarii, in speranta schimbarii atitudinilor sociale din Romania.”

‘Acces la justitie si remedii adecvate pentru persoanele care sunt victime ale discriminarii este un proiect implementat de Asociatia ACCEPT alaturi organizatiile partenere pentru consolidarea Coalitiei anti-discriminare. Coalitia este o structura nonguvernamentala informala de advocacy, formata din organizatii active in domeniul drepturilor omului in Romania. Proiectul este finantat prin granturile SEE 2009 – 2014, in cadrul Fondului ONG in Romania. Pentru informatii oficiale despre granturile SEE si norvegiene accesati www.eeagrants.org.’

 

Instigarea la ura si discriminare, tolerata de autoritatile romane

24.10.2014

Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a decis ca actiunile unui grup de extrema dreapta impotriva participantilor la o manifestare culturala organizata la Muzeul Taranului Roman (MTR) in cadrul Lunii Istoriei LGBT 2013 (lesbiene, gay, bisexuali si transgender) nu reprezinta agresiune si ca fortele de ordine prezente nu trebuie sanctionate pentru lipsa lor de reactie. Incidentul s-a petrecut in seara zilei de 20 februarie 2013, cand o proiectie de film, organizata cu sprijinul Ambasadei SUA la Bucuresti, a fost violent intrerupta de grupuri extremiste prin ocuparea salii Noului Cinematograf al Regizorului Roman din incinta MTR, scandarea unor lozinci homofobe, utilizarea publica de insemne legionare si neonaziste si amenintari cu moartea la adresa publicului si a organizatorilor. Imediat dupa incident, 10 persoane participante la intrunire si Asociatia ACCEPT au facut plangere la politie reclamand tulburarea unei intruniri publice, incitarea la ura si inactiunea fortelor de politie chemate la fata locului care au asistat pasive la aceste fapte.

Ieri, 23 octombrie 2014, ne-a fost comunicata ordonanta de clasare a cauzei. Procurorul considera ca ”in timpul acestui eveniment nu au fost inregistrate agresiuni din partea nici unei persoane” si ca incidentul homofob si abuziv ar fi fost mai degraba un schimb amiabil de idei: participantii si-au reprosat ”lipsa de toleranta fata de persoanele cu o alte orientari sexuale,” pe de o parte, si pe de alta parte ”faptul ca evenimentul a fost organizat in acea locatie, considerata un simbol al taranului roman.”

https://www.youtube.com/watch?v=KXeSrFyobAU&feature=youtu.be

”Criticam solutia data de parchet si o vom ataca in justitie. Este inadmisibil ca inca o data organele de cercetare penala sa se arate neputincioase in fata unor acte extremiste indreptate impotriva unor bucuresteni, doar pentru ca participa la un eveniment cultural de sustinere a drepturilor egale pentru persoanele LGBT. Este deja al patrulea caz de aceasta natura raportat la politie in ultimii patru ani. Desi sunt prezentate probe video, exista martori si agresorii sunt sau pot fi identificati, autoritatile tratateaza superficial investigatia si se dovedesc mai ingaduitoare cu agresorii decat le permite chiar legea. Pentru aceasta atitudine Romania risca sa raspunda in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului in cazul din 2006 cand cinci tineri care se introceau de la marsul gay au fost batuti la metrou.” a declarat Iustina Ionescu, avocata de drepturile omului.

Aceasta decizie vine dupa ce plangerea penala formulata de ACCEPT, impotriva Politiei si a Jandarmeriei, a fost transferata de patru ori intre trei parchete de pe langa instante diferite.

”De fiecare data, s-a invocat declinarea competentei pentru solutionarea cauzei catre un alt parchet. De fiecare data,  institutiile si persoanele responsabile pentru siguranta si ordinea publica au fost considerate nevinovate. Tergiversarea cazului a durat un an si jumatate. Agresorii nu au fost chemati sa dea declaratii, daramite sa fie trasi la raspundere. Fortele de ordine care trebuie sa garanteze siguranta participantilor la evenimentul ACCEPT nu au fost sanctionate pentru inabilitatea lor de a isi face datoria.” a declarat Florin Buhuceanu, director ACCEPT.

„Timp de multi ani, un grup de maici – care a pornit de la manastirea Vladimiresti – a cerut, in timpul slujbelor religioase mai importante, in diferite lacasuri de cult din toata tara, curatarea bisericii ortodoxe de securisti; ele se manifestau conform regulilor scrise ale cultului ortodox. De fiecare data ele au fost bruscate – uneori grav batute – de preoti si de bodyguarzii acestora. De fiecare data, politia le-a retinut si le-a amendat pentru tulburarea ordinii publice.

Aceleasi forte de ordine, asista pasiv nu doar la tulburarea ci chiar la blocarea unei activitati culturale, la gesturi si adresari verbale violente din partea unor grupari promotoare a homofobiei desi au fost clar incalcate atat legile privind „ordinea publica” cat si cele care combat discriminarea. Putem constata, comparand modul de raspuns al autoritatii, ca acestea nu aplica legea ci folosesc legea pentru a apara clerul, homofobii si securistii.

Acestea sunt simptomele unui stat fascist,” a declarat Mircea Toma, presedintele ActiveWatch.

Pentru informatii suplimentare, ii puteti contacta pe Iustina Ionescu, avocata, 0722 253 789, iionescu@ecpi.ro, sau pe Florin Buhuceanu, Director ACCEPT, la 0728 530 729, florin@acceptromania.ro.

___________________________________

Ce s-a intamplat in 20 februarie 2013

Filmul care ar fi trebuit sa fie proiectat pe 20 februarie 2013 la MTR, “The Kids Are All Right”, este o portretizare cinematografica a unei familii gay din Statele Unite; filmul a fost laureat cu doua Globuri de Aur si a primit patru nominalizari la Oscar.

Spectatorii sositi in sala de cinema au fost fotografiati sistematic, filmati si agresati verbal drept “spurcaciuni” si “animale”. Protestatarii, in numar de aproximativ 50, au blocat proiectia filmului inca din primele minute, scandand “Moarte homosexualilor”, “Nu va vrem aici”, “Nu sinteti romani”, confundand libertatea de a-si exprima dezacordul cu un eveniment legal cu incitarea la discriminare si la ura pe criteriul orientarii sexuale. Pentru a-si explica si legitima actul de huliganism, acestia au intonat imnul Romaniei si cantece ortodoxe, au folosit insemne religioase (icoane) si fasciste (salutul legionar). Directorul adjunct al MTR, Mihai Gheorghiu, prezent la fata locului, nu a intervenit in conformitate cu obligatiile sale profesionale si nu a dispus luarea masurilor pentru continuarea evenimentului cultural in ordine si fara intreruperi.

Desi directorul MTR, Virgil Nitulescu, a solicitat telefonic prezenta fortelor de ordine printr-un apel la 112, iar Asociatia Accept a semnalat verbal si in scris, anterior evenimentului, necesitatea protejarii participantilor la aceasta manifestare culturala, reprezentantii politiei si jandarmeriei sositi la fata locului nu au intervenit pentru a pune capat manifestarilor de intimidare si a incitarilor la ura impotriva persoanelor LGBT. “Aceasta non-interventie, sub pretextul neutralitatii, a devenit in ultimii doi ani manifestarea uzuala de conduita a celor care se presupun a cunoaste si aplica legea in Romania. Mai mult, politia, jandameria si procuratura nu iau masurile pentru identificarea, urmarirea si tragerea la raspundere penala a agresorilor si a organizatiilor care ii sustin. Astfel de incidente violente nu sint singulare, iar reactia autoritatilor competente este ineficace si neprofesionista.” a declarat avocata Iustina Ionescu.

_____________________________________

Alte actiuni de agresiune din partea organizatiilor care se declara impotriva homosexualilor cu ocazia unor evenimente culturale care promovau drepturile persoanelor LGBT:

  • Pe 3 iunie 2006, cinci tineri si tinere care participasera la marsul gay au fost batuti de un grup de barbati in vagonul de metrou care circula intre statiile Izvor si Tineretului. Dupa cinci ani si jumatate, procurorii au dispus neinceperea urmaririi penale pentru ca faptele s-au prescris.
  • Pe 22 noiembrie 2011, la premiera filmului documentar „Noi doi”, din cadrul Festivalului DaKINO, la Cinematograful Scala din Bucuresti, la cateva minute dupa inceperea proiectiei, un grup de 15-20 de persoane purtand simboluri ale organizatiei Noua Dreapta au intrat in cinematograf cu dispozitive in flacari asemanatoare cu niste torte si au inceput sa strige sloganuri homofobe. Nu s-a luat nicio masura penala sau contraventionala impotriva organizatiei Noua Dreapta.
  • Pe 6 noiembrie 2012, organizatorii unei piese de treatru privind istoria gay in Romania (“Dupa Traian si Decebal. (Din Filele Istoriei Gay in Romania))” au fost batuti de un grup neidentificat de barbati, imediat dupa parasirea locatiei – Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative. S-au depus plangeri la politie, dar pana in prezent nu s-au rezolvat favorabil.
  • Pe 20 februarie 2013, la proiectia filmului artistic “Copiii sunt bine mersi”, organizata in parteneriat cu Ambasada S.U.A. in Bucuresti, in cadrul Lunii Istoriei LGBT, la Muzeul Taranului Roman, la cateva minute dupa inceperea proiectiei, aproximativ 50 de activisti de extrema dreapta au patruns in sala de cinema. Acestia au oprit proiectia, hartuind spectatorii prin fotografierea si filmarea lor, strigand lozinci homofobe (inclusiv “Moarte homosexualilor!”), cantand imnul national, cantece religioase, purtand icoane ortodoxe si chiar facand salutul nazist.
  • Pe 18 martie 2013, 33 de organizatii (printre care si Asociatia Provita pentru Copii Nascuti si Nenascuti si Alianta Familiilor din Romania) au initiat o campanie cu titlul „Boicotati Colegiul ‚George Cosbuc’ din Bucuresti!”, in care asociau homosexulitatea cu boala. Tot parte din campanie, cele doua organizatii au afisat pe Calea Mosilor doua bannere prin care vizau Colegiul George Cosbuc. Au fost amendate de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii cu cate 1000 de lei, iar Curtea de Apel Bucuresti a mentinut in septembrie 2014 hotararea CNCD.

 

 

 

 

Curtea de Apel Bucuresti confirma hotararea CNCD: panourile publicitare de la Cosbuc ale Pro-Vita si ale Aliantei Familiilor instiga la discriminare

Curtea de Apel Bucuresti mentine hotararea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii prin care Pro-Vita pentru Nascuti si Nenascuti si Alianta Familiilor din Romania sunt sanctionate pentru discriminare pe criteriul orientarii sexuale.

In sedinta publica din 17 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucuresti respinge actiunea Pro-Vita si Aliantei Familiilor impotriva hotararii CNCD, ca fiind nefondata.

cosbuc

Firul evenimentelor

februarie 2013 – Alianta Familiilor si Provita instaleaza doua panouri pe Calea Mosilor pe care introduc textul: “ti-ai vedea baietelul… HOMOSEXUAL? ti-ai inchipui fetita… LESBIANA? pe Olari, in capatul strazii, se fac niste chestii…”. Cele doua panouri apar in contextul „Lunii istoriei LGBT”, eveniment organizat anual in Romania de Asociatia ACCEPT, si fac referire in mod evident la Colegiul National Bilingv „George Cosbuc” pozitionat pe Strada Olari din Bucuresti. ActiveWatch sesizeaza CNCD cu privire la mesajul discriminariu promovat de cele doua panouri.

septembrie 2013 –  CNCD hotaraste costatarea faptei de discriminare, sanctionarea Pro-Vita si Aliantei Familiilor cu amenda contraventionala in cuantum de 1000 de lei pentru fiecare, in urma petitiei depuse de ActiveWatch.

decembrie 2013 – Pro-Vita si Alianta Familiilor cer anularea hotararii CNCD la Curtea de Apel Bucuresti, chemand in judecata CNCD si ActiveWatch, in calitate de parati.

aprilie 2014 – Are loc prima infatisare la Curtea de Apel Bucuresti. Asociatia ACCEPT solicita sa intervina in cadrul procesului, in sprijinul ActiveWatch, solicitare admisa de instanta.

10 septembrie 2014 – Pro Vita si Alianta Familiilor raspund interogatoriului depus de ActiveWatch si Asociatia ACCEPT recunoscand pentru prima data, in cadrul procesului, ca cele doua panouri fac referire directa la Colegiul National Bilingv “George Cosbuc”. De asemenea, ActiveWatch raspunde interogatoriului Provita si Alianta Familiilor, explicand in detaliu mesajul homofob al panourilor.

17 septembrie 2014 – Curtea de Apel Bucuresti respinge actiunea Pro-Vita si Aliantei Familiilor impotriva hotararii CNCD, ca fiind nefondata.

„Faptul ca in prezent avem o lege care condamna incitarea la ura si discriminare, face ca acele organizatii care promoveaza discursul discriminatoriu la adresa minoritatilor sa recurga la exprimari aluzive care transmit in fapt acelasi mesaj negativ. Mesajul de pe panourile instalate de Pro-Vita si Alinata Familiilor incita la discriminare dar incearca sa nu o faca in mod explicit. Mesajul incitator a fost insa corect identificat de cele doua institutii care au judecat cazul.” a declarat Mircea Toma, Presedintele ActiveWatch

„Asistam, in ultima vreme, la o nuantare a discursului de incitare la ura si discriminare. Actorii prezenti si pe scena publica din Romania nu mai au un discurs direct, de indemnare la violenta, ci practica forme de atacuri mai voalate, care se cumuleza cu actiuni pe retelele de socializare, online, etc. Atat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, cat si Curtea de Apel Bucuresti au inteles ca esenta acestor manifestari publice este aceeasi – incitarea la ura si discriminare.” a declarat Iustina Ionescu, avocata care a reprezentat ActiveWatch si Asociatia ACCEPT in acest caz.

ACCEPT cauta un fundraiser

Asociatia ACCEPT cauta o persoana pentru a indeplini functia de ‘Responsabil strangere de fonduri’ in cadrul proiectului “Acces la justitie si remedii adecvate pentru persoanele care sunt victime ale discriminarii” (RO2013_C5.1_20) proiect finantat prin Fondul ONG in Romania, Mechanismul Financiar al Spatiului Economic European 2009-2014.

Cerinte minime: experienta min. 2 ani in sectorul non-guvernamental, experienta in fundraising sau scriere de proiecte, atitudine pro-activa, cunoasterea limbii engleze la nivel avansat.

Persoana selectata urmeaza a fi angajata cu contract de munca part-time (10 h/saptamana) pe perioada determinata (septembrie 2014 – martie 2016).

CV-ul (in limba romana) si scrisoarea de intentie (redactata in limba engleza) vor fi trimise pana la data de 15 septembrie (inclusiv), la adresa de email carolina@acceptromania.ro. Aplicatiile incomplete nu vor fi luate in considerare.

Interviurile vor fi programate in intervalul 17-18 septembrie.

ANUNT: Puteti trimite CV-ul si scrisoare de intentie pana la data de 18 septembrie. Interviurile vor avea loc pe 19 septembrie.

La World Class parintii care au copii de sex opus nu au voie sa ii schimbe in vestiar, ci doar in toaleta publica!

Astazi a avut loc prima audiere la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii impotriva World Class. Din luna aprilie 2014, clubul World Class a introdus o regula neobisnuita pentru cluburile de profil din Romania, dar si din intreaga Europa: parintii nu mai pot sa-si ia cu ei in vestiar copiii de sex opus, indiferent de varsta lor; World Class le “pune la dispozitie” ca alternativa toaleta publica. Totul a inceput de la un incident cu caracter homofob.

Asociatia ACCEPT a sesizat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii intr-un caz initiat de Lestat Monroe impotriva filialei din Romania a lantului international de servicii de sport si sanatate World Class, referitor la fapte de discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala  si statut familial in accesul la servicii. World Class Romania nu a luat masuri pentru a proteja o familie formata din doi tati si copiii lor de agresiunea unor persoane homofobe, ba din contra, a creat o noua regula pentru a limita accesul lui Lestat Monroe si al familiei sale la serviciile clubului. Astazi a avut loc prima audiere, solutionarea cazului fiind amanata pentru 6 octombrie.

Lestat Monroe si familia sa au fost agresati de catre un grup de persoane neidentificate pe 29 martie 2014 in vestiarul folosit de clientii care utilizeaza bazinul de inot la World Class Health Academy Downtown, situat in incinta Hotelului Radisson Blu (link). Agresorii – doua persoane de sex masculin – au observat o familie homoparentala, formata din Lestat , partenerul sau de viata si cei doi copii gemeni ai lor, un baiat si o fata in varsta de trei ani. Cei doi agresori au contestat violent prezenta unei fetite in vestiarul pentru barbati; parintii le-au explicat ca regula general valabila in Europa este ca un copil cu varsta de pana la sapte ani sa fie schimbat de parinti in vestiarul disponibil lor, indiferent de genul copilului.  Agresorii au refuzat dialogul si au inceput sa ii insulte si sa ii bruscheze pe cei doi tati, de fata cu copiii, facand referiri derogatorii la orientarea lor sexuala.

Desi administratorul clubului, Dan Ciornei, a fost anuntat si a asistat la o parte din agresiune, nu a luat nici o masura imediata pentru a remedia situatia. Dupa incident, World Class Downtown a afisat o noua regula prin care interzice accesul parintilor in vestiar cu un copil de sex opus. Aceasta masura are ca rezultat interzicerea in fapt a accesului la bazin pentru familia lui Lestat, dar si pentru alte sute de familii, clienti sau potentiali clienti World Class. In baza noii reguli, mamele sau tatii care fac parte din familii monoparentale nu mai pot merge cu un copiii de sex opus la inot in intreaga retea World Class. Mai mult, orice parinte, indiferent de tipul de familie din care face parte, ar trebui sa aiba dreptul de a isi insoti copilul in vestiar cand merge la un club de inot. Contactata in acest caz, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie sustine aceasta viziune:  „…primordiala este siguranta copilului care poate fi asigurata cel mai bine daca acesta este insotit de un parinte/persoana de ingrijire. […] Persoanele in masura sa evalueze impactul unei astfel de situatii asupra copilului sunt chiar parintii sai intrucat cunosc cel mai bine nivelul si nevoia de intimitate, de spatiu personal precum si credintele privind nuditatea care sunt impartasite in interiorul familiei.” (Adresa nr.1066/SJ/RP/28.05.2014 –)

Ceea ce este cel mai grav este ca de la introducerea regulii, singura facilitate pusa la dispozitia parintilor pentru a-si schimba copiii de sex opus este o toaleta publica utilizata de sute de persoane in fiecare zi – un pericol pentru sanatatea micutilor.

Lestat Monroe a solicitat conducerii World Class anularea regulii discriminatorii, dar acestia au refuzat: „Sunt socat sa vad ca o companie condusa de un suedez aparent educat (Mikael Fredholm) si detinuta de investitori straini (Resource Partners) a incercat sa musamalizeze acest incident si sa ne faca „sa disparem” ca familie homoparentala. A fost de asemenea descurajant ca cineva precum managerul regional al World Class si fostul cantaret Marius Nedelcu a sustinut atat de agresiv noua regula a vestiarului (ceea ce inseamna ca sustine comportamentul agresiv si homofob al agresorilor). Marius a avut mereu o atitudine prietenoasa fata de persoanele gay in cei 11 ani de cand il cunosc, dar incepand de luna trecuta, mi-a spus ca biroul central World Class nu va permite managerului clubului, Dan Ciornei (care a fost martor la altercatie), sa ma insoteasca la politie ca sa depun o plangere impotriva persoanelor care mi-au amenintat familia,” a declarat Lestat Monroe.

ACCEPT a decis sa sesizeze CNCD in cazul initiat de Lestat.  “Un asemenea caz e cu atat mai important cu cat multi membri ai comunitatii LGBT evita adesea expunerea publica din cauza intolerantei generalizate din societatea romaneasca. Cu toate acestea, este foarte important ca persoanele discriminate sa ia atitudine si sa nu se lase intimidate, chiar atunci  cand autorul discriminarii e o companie. Incurajam persoanele discriminate, indiferent pe ce criteriu, sa lupte pentru apararea drepturilor ce le-au fost incalcate. Doar asa putem dovedi ca nimeni nu este mai presus de lege!” A declarat Florin Buhuceanu, Director al Asociatiei ACCEPT.

“Cred ca este important ca persoanele LGBT sa stie ca exista mai multe precedente in Romania in care angajatori, prestatori de servicii, politicieni sau persoane de rand au fost obligate sa raspunda pentru faptele lor de discriminare impotriva persoanelor LGBT – unele dintre acestea au fost duse in fata autoritatilor chiar de organizatia ACCEPT. Procedura de examinare a cauzei in instanta de judecata sau la CNCD poate fi cu usile inchise, ceea ce asigura o anumita protectie a vietii private. Orice potentiale retalieri ca urmare a depunerii unei plangeri impotriva discriminarii sunt la randul lor sanctionate de lege,” a declarant Iustina Ionescu, avocata de drepturile omului.

Astazi a avut loc prima audiere, World Class fiind reprezentat de avocat, care a o depus intampinare si a cerut termen pentru a-si pregati apararea. “ACCEPT a depus probe audio-video din care rezulta ca  World Class aplica selectiv regula respectiva, in sensul in care daca este vorba despre femei sau barbati care fac parte din cupluri heterosexuale, angajatii World Class inchid ochii si le permit sa-si schimbe copiii de sex opus in vestiar. Aceasta dovedeste o data in plus ca o astfel de regula este neadcvata si da nastere unor noi abuzuri,” a adaugat Iustina Ionescu.

Urmatoarea audiere este pe 6 octombrie cand se vor tine dezbaterile pe fondul cauzei.

Pentru informatii suplimentare, ii puteti contacta pe Iustina Ionescu, avocata, 0722 253 789, iionescu@ecpi.ro, sau pe Florin Buhuceanu, Director ACCEPT, la 0728 530 729, florin@acceptromania.ro.

Cui ii (mai) e frica de LGBT?

 

Articol scris de Alexa Ciucu pentru Dilema Veche nr. 546 din  6 august 2014, disponibil online aici.

Imi amintesc si acum ziua cand am vazut intaia data doi barbati tinandu-se de mana pe strada. Se intampla in Berlin, prin 2008. Erau doi tineri obisnuiti, un cuplu ca oricare altul, sarmant si nevinovat. Totusi, era ceva uimitor in felul care isi asumau gestul de tandrete. Si chiar mai socant era ca dragostea lor nu starnea nicio mirare, nicio amenintare in preajma… Eu, insa, m-am oprit din drum si i-am urmarit o vreme din priviri. Banuiesc ca, pentru trecatori, paream a fi doar un alt strain homofob si lipsit de politete.

S-ar fi inselat. Strain eram. Homofob, nu. Faceam, deja, de ceva timp, voluntariat pentru ACCEPT, organizatie care apara si promoveaza drepturile persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender) din Romania. Dar atata libertate nu mai vazusem niciodata. Veneam dintr-o tara in care prieteni de-ai mei erau agresati pentru aceeasi „crima”, de a se tine de mana in plina strada. Si, nu cu mult inainte, sase participanti la Marsul Diversitatii din 2006 cazusera victime violentei homofobe, in centrul capitalei, in metrou, pe cand se intorceau acasa. Si, cu toate ca au existat martori, iar vinovatii au fost fotografiati, nici pana in prezent vreunul dintre acestia nu a fost adus inaintea justitiei. Persoanele LGBT care aveau curajul sa-si asume orientarea sexuala sau identitatea de gen riscau pierderea relatiilor semnificative sau a locului de munca si se expuneau marginalizarii, izolarii sociale si discriminarii… Si, totusi, traiam, indubitabil, o epoca de nemaiintalnita toleranta, tinand cont de faptul ca, pana in 2001, relatiile intre persoane de acelasi sex fusesera criminalizate, prin Articolul 200 din Codul Penal – un produs legislativ, de trista amintire, al guvernarii legionare din anii ’30, inasprit in timpul democratiei populare si ramas in vigoare, vestigial si stanjenitor, pana aproape de integrarea in Uniunea Europeana.

Articolul 200 a mijlocit un climat de persecutie a comunitatii gay, generand un numar impresionant de abuzuri si destine umane distruse si justificand intoleranta si homofobia din societate. Povestea Asociatiei ACCEPT este strans legata de acest articol legislativ, luand fiinta, in 1996, tocmai pentru a milita inspre abrogarea acestuia si functionand, in consecinta, oarecum clandestin, la inceput, caci, nu-i asa, „propaganda homosexuala” era interzisa prin lege.

Era de inteles, ca, la intalnirea cu Occidentul, traiam si eu un soc cultural. Culture clash – cum ar spune englezul, ciocnire intre civilizatii. Parada gay din Berlin dura sase ore si participantii nu aveau de fel nevoie sa fie paziti de fortele de ordine. Nu mai exista frica de agresiune fizica. Cuplul pe care il vazusem se plimba prin Nollendorf Platz, una din zonele LGBT ale orasului, in care cladirile arborau steaguri curcubeu la ferestre. Si totul era destinat comunitatii: cafenelele, librariile, magazinele de discuri, restaurantele, pana si tartele cu zmeura din cofetarii. Era suprarealist, de-a dreptul.

Am mai avut, de-atunci, prilejul sa cunosc viata comunitatii LGBT din alte tari, atat din Vestul, cat si din Estul Europei. O astfel de experienta recenta a fost participarea, in luna iunie 2014, impreuna cu un grup de voluntari ai ACCEPT, la schimbul de tineri Gemini Project, initiat de organizatia LGBT Youth Scotland (ONG scotian care lucreaza cu tineri din comunitatea LGBT)si reunind luptatori pentru drepturile LGBT din Scotia, Cehia, Ungaria, Romania si Polonia. Un prilej minunat de reflectie asupra diferentelor, dar si a provocarilor comune…

In spatiul romanesc…

Desigur, situatia s-a schimbat semnificativ, la nivel national, in ultimii ani. Dupa abrogarea infamantei legislatii penale, au avut loc, treptat, o anume normalizare a prezentei comunitatii LGBT in spatiul public romanesc, o obisnuire a societatii cu discursul drepturilor omului. De 10 ani, in Bucuresti are loc un festival de tip Pride, numit in trecut GayFest si rebotezat mai nou Bucharest Pride, care culmineaza cu Marsul Diversitatii. De asemenea, luna februarie este Luna Istoriei LGBT, o serie de manifestari culturale dedicate comunitatii LGBT. Legislatia antidiscriminare, adoptata la inceputul anilor 2000, este cuprinzatoare si ofera protectie legala tuturor categoriile aflate la risc de a deveni victime ale discriminarii. Generatia tanara de persoane gay, lesbiene, bisexuale sau transgender are privilegiul sa-si constientizeze orientarea sexuala sau identitatea de gen intr-o lume pentru care Articolul 200 este o amintire indepartata, daca nu a fost uitat cu totul.

Nu inseamna ca probleme nu mai exista. An de an, sondajele de opinie publica arata ca persoanele LGBT fac parte din categoriile cele mai discriminate in Romania, mare parte din populatie afirmand ca nu ar dori sa aiba un vecin, prieten sau membru de familie homosexual. Un trend ingrijorator este reprezentat de cresterea intolerantei si a preferintei pentru guvernari autoritare in randul elevilor. In scoli si licee, tinerii LGBT sunt adesea expusi unei hartuiri, intimidari si umiliri sistematice, fenomen cunoscut sub numele de „bully-ing”. Asumarea publica a identitatii gay sau trans este, in continuare, dificila si potential riscanta, iar comunitatea LGBT se confrunta cu rate alarmante de depresie, anxietate, suicid, stima de sine scazuta si vulnerabilitate la infectia cu HIV/SIDA. Discriminarea nu este o experienta rar intalnita, dar se manifesta adesea mascat, in incercarea de a evita conflictele cu legea. Datorita implicarii fortelor de politie si jandarmerie, nu au mai avut loc violente cu ocazia Marsurilor Diversitatii, insa, in toamna lui 2012, un grup de voluntari ai Militiei Spirituale au fost agresati dupa organizarea unui eveniment public legat de istoria LGBT. Si, in februarie 2013, o proiectie de film cu tematica LGBT, la Muzeul Taranului Roman, a fost perturbata si intrerupta de un grup de protestatari invocand o presupusa lipsa de respect fata de valorile traditionale.

O alta problema este constituita de lipsa recunoasterii legale a cuplurilor de acelasi sex. Mai multe incercari de adoptare a unei formule de parteneriat civil (de care ar fi beneficiat nu doar cuplurile gay, ci si cele heterosexuale necasatorite) au fost respinse, de-a lungul timpului, in Parlament. Cat despre persoanele transgender, acestea se confrunta cu o adevarata odisee pentru a obtine recunoasterea legala a schimbarii de gen si de nume in acte, din cauza lipsei unor norme si reglementari clare pentru aceste proceduri administrative.

Ce se intampla in alte tari

Cum arata, deci, contactul cu reprezentanti ai comunitatii LGBT din alte tari, pentru tanara generatie de luptatori pentru drepturile omului? Mai poate fi vorba de soc cultural, in anul 2014? Raspunsul, se pare, este afirmativ.

Diferente sunt destule. In Regatul Unit, cuplurile de acelasi sex se bucura acum de dreptul de a se casatori, dar forme de recunoastere legala a uniunilor gay (parteneriate civile) exista si in tari central-europene, precum Cehia, care cunosc provocari similare cu cele intalnite in Romania.

Relatarile voluntarilor ACCEPT care au participat la eveniment au adesea ca element comun uimirea legata de libertatea si de acceptarea sociala pe care o are comunitatea din Scotia, naturaletea cu care discuta despre problematica LGBT. Tinerii de la LGBT Youth Scotland au chiar dificultati in a intelege reticentele unora dintre participantii romani de a aparea in fotografii care pot fi ulterior distribuite on-line. Iar unul dintre organizatori, un barbat gay, ne spune ca este de datoria lui sa lupte pentru drepturile minoritatilor discriminate mai mult decat este el, in timp ce, in Romania, este greu de gasit o categorie mai discriminata decat persoanele LGBT…

Nu am intalnit in Scotia dificultati majore de asumare a orientarii sexuale sau a identitatii de gen. Persoanele din comunitate au parte de o existenta cu mai putine temeri. Mai mult, autoritatea suprema a orasului Glasgow, Lord Provost (un echivalent al primarului), a organizat o receptie oficiala, in cladirea primariei, pentru ura bun-venit participantilor la schimbul international de tineri, impreuna cu directorul LGBT Youth Scotland.

Constatam ca, in pofida temerilor conservator-traditionaliste, prin acordarea de drepturi egale cetatenilor LGBT, familia nu a fost distrusa si Scotia nu a devenit un loc „mai gay”. A devenit, doar, un loc mai liber.

Dupa atatia ani, tot libertatea si firescul acceptarii sociale raman aspectele cele mai uimitoare, pentru locuitorul spatiului carpato-danubiano-pontic. Este vorba despre o libertate de existenta si de exprimare, care astazi, in contextul international, este pusa sub semnul intrebarii si amenintata, prin legislatia restrictiva adoptata recent in Rusia si Ucraina – o zona geografica de care, poate, credem ca ne delimitam, in virtutea alipirii la Uniunea Europeana, dar a carei influenta este inescapabila in contextul socio-geo-politic actual si dintotdeauna in care s-a aflat si se afla Romania.

Ne situam in aria de intersectie si de tensiune conflictuala dintre Occident si Rasarit, dintre „valorile europene” si discursul „valorilor traditionale”. Respectarea drepturilor omului si combaterea discriminarii fata de minoritatile nationale, religioase sau sexuale raman provocari de viitor pentru Romania. Si astept, cu interes si speranta, sa descopar rolul pe care si-l va asuma societatea romaneasca in directia protectiei acestor drepturi garantate, de altfel, prin Constitutie.

Astept, de asemenea, si ziua in care directorul ACCEPT si primarul Municipiului Bucuresti vor da mana, pentru a primi si a ura bun-venit participantilor la un schimb de tineri LGBT din alte tari, pe malurile Dambovitei… 

Alexa Ciucu este consilier psiholog si membru in Consiliul Director al Asociatiei ACCEPT. Este pasionata de activismul in domeniul drepturilor omului, literatura si muzica. In prezent, conduce un grup de suport pentru persoanele LGBT (lesbiene, gay, bisexuale si transgender) in cadrul Asociatiei ACCEPT.

Informatiile incomplete publicate pe portalul instantelor din Romania denatureaza jurisprudenta in domeniul recunoasterii juridice a identitatii de gen

Asociatia ACCEPT si ECPI – Centrul Euroregional pentru Initiative Publice au cerut eliminarea din spatiul online a unei sentinte civile in cazul unei persoane trans. Modul in care acesta sentinta este publicata si accesata prin site-ul Ministerului Justitiei denatureaza contextul juridic actual in care persoanele trans pot obtine recunoasterea legala a genului.

ACCEPT si ECPI au trimis pe 28 iulie 2014 petitii catre Judecatoria Campeni, Tribunalul Alba si Curtea de Apel Alba prin care solicita eliminarea sentintei civile a Judecatoriei Campeni in cazul unei persoane trans de pe portalul instantelor de judecata din Romania, portal.just.ro. Sentinta in cauza este unica indicata de sistemul de cautare ca fiind jurispudenta relevanta – cu alte cuvinte, sentinta Judecatoriei Campeni este prezentata de portalul administrat de Ministerul Justitiei ca fiind singura importanta din totalitatea hotararilor judecatoresti in acest domeniu. Ministerul Justitiei isi declina complet orice responsabilitate in legatura cu ce apare si ramane publicat pe portalul respectiv. Citam din raspunsul MJ din 14 iulie 2014: „…gestionarea datelor publicate pe portal instantelor de judecata nu cade in sarcina Ministerului Justitiei, institutie care a derulat programul prin care a fost dezvoltat acesta si care acorda sprijin tehnic pentru functionarea si dezvoltarea sa, punand acest instrument la dispozitia instantelor judecatoresti care il gestioneaza si administreaza.”

”Sentinta nu este relevanta pentru jurisprudenta transgender in Romania, intrucat nu contine argumente de natura juridica, ci exclusiv opinii de natura religioasa, filosofica si medicala. Mai mult, hotararea Judecatoriei Campeni nu este deloc reprezentativa pentru cazurile persoanelor transgender care doresc schimbarea sexului in actele de stare civila: numeroase instante din Romania au incuviintat aceasta procedura,” a declarat Iustina Ionescu, Directoare de Programe ECPI.

Instantele au obligatia de a introduce corect si complet informatiile referitoare la cazurile pe care le judeca si de a actualiza baza de date disponibila online. Cu toate acestea, pe portalul instantelor din Romania, nici o alta hotarare judecatoreasca nu este indicata ca fiind parte din jurisprudenta transgender. Prin urmare, magistrati, avocati, juristi si publicul larg sunt astfel dezinformati din cauza administrarii incorecte a unei surse importante de informatii publice. Si mai grav este faptul ca portalul instantelor este utilizat pentru obtinerea unor informatii de specialitate care afecteaza deciziile judecatorilor in cazuri similare si abordarea avocatilor in reprezentarea clientilor lor.

”Aceasta situatie trebuie remediata de administratorii sistemului, anume fiecare judecatorie, tribunal si curte de apel care isi inregistreaza cazurile pe portalul online al instantelor din Romania,” a declarat Florin Buhuceanu, Director ACCEPT.

Cazurile relevante pentru recunoasterea legala a genului identificate de ACCEPT si ECPI in context romanesc pot fi consultate in raportul Trans in Romania, publicat in februarie 2014.

 

ACCEPT Association and ECP – European Center for Public Initiaves demand the elimination of a civil sentence regarding a transgender individual from the online environment. The present legal context relevant for the gender recognition of transgender persons is disported by the manner in which this sentence is published and accessed on the website of the Minister of Justice.

On July 28, 2014 ACCEPT and ECPI petitioned the Campeni Local Court, Alba Tribunal and Alba Court of Appeal asking the elimination of the civil sentence of Campeni Local Court regarding a transgender person from the Romanian courts of law portal (portal.just.ro). This sentence is the only one indicated by the search system as being relevant jurisprudence – in other words, the sentence of the Campeni Local Court is presented on the website administrated by the Minister of Justice as being the only one important out of the all judgments in the field of legal gender recognition. The Minister of Justice refuses to take any responsibility regarding what is published and maintained online on the respective website. “The management of the published data on the portal of Romanian courts of law is not the responsibility of the Minister of Justice – the institution developed the software hosted by the portal and provides technical support for its functioning and development, offering this instrument it to the Romanian courts which manage and administrate it,” reads the July 14, 2014 Minister of Justice reply to our inquiry.

“The sentence is not relevant for the transgender jurisprudence in Romania, because it is not based on legal arguments, but only religious, philosophical and medical opinions. Moreover, the sentence of the Campeni Local Court is not at all significant for the transgender people who want to apply for legal gender recognition: many romanian courts have approved this procedure,” said Iustina Ionescu, ECPI Programmes Director.

The courts are bound to enter correctly and completely information regarding their cases and to update the online database. However, on portal.just.ro no other judgment is considered part of transgender jurisprudence. Therefore, the judges, prosecutors, lawyers, legal advisers and the general public are misinformed as a result of the incorrect management of an important source of public information. Even more serious is the fact that the portal is used for obtaining specific and highly specialized information which affects the decisions of judges in similar cases and the approaching of lawyers in representing their clients.

“This situation must be repaired by the managers of the system: each and every local court, tribunal or court of appeal which record their cases on this online portal,” said Florin Buhuceanu, ACCEPT Director.

The relevant cases for legal gender recognition of gender identified by ACCEPT and ECPI in the Romanian context can be studied in the Trans in Romania report, published in February 2014.

Andrew Solomon, despre sexualitati si identitati

Andrew Solomon, renumit psiholog si scriitor american, a vorbit sambata 14 iunie in fata unui public numeros in cadrul unei prelegeri intitutale Despre iubire, cu orice pret: sexualitati si identitati in secolul 21. Evenimentul a fost organizat de Asociatia ACCEPT si Asociatia TRANSform, cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti, in sala de cinema de la UNATC (Matei Voievod 75-77).

In interviul accordat Asociatiei ACCEPT, Andrew Solomon explica ce inseamna identitate si sexualitate, vorbeste despre afirmarea identitatii gay si despre diversi opozanti ai recunoasterii drepturilor LGBT ca drepturi ale omulului.

T: Astazi veti tine o prelegere despre sexualitati si identitatati in secolul 21. Ce inseamna sexualitate? Ce inseamna identitate?

Andrew Solomon: Sexualitatea este definita de atractiile pe care le simti, de cine te atrage, motivul pentru care esti atras de o anumita persoana, modul in care te trateaza societatea ca rezultat al atractiei pe care o exprimi, care sunt lucrurile pe care vrei sa le prezinti lumii si lucrurile pe care le tii ascunse.
Pentru mine, identitatea este un subiect de interes intrucat multe tipuri de sexualitate, precum sexualitatea mea ca homosexual, au fost considerate ca fiind o boala, dar din ce in ce mai mult sunt considerate identitati in Statele Unite. Folosim cuvantul boala sau patologie cand vrem discreditam un fel de a fi si folosim cuvantul identitate cand vrem sa sarbatorim un fel de a fi. Simt si sper ca schimbarea majora a secolul 21 este ca luam in considere ca identitati ceea ce am catalogat in trecut ca patologii.

T: Articolele si cartile dumneavoastra analizeaza numeroase subiecte, dar sunteti cunoscut mai ales pentru abordarea unor teme precum depresia si relatia dintre parinti si copii. De ce ati ales sa vorbiti despre aceste subiecte? Cum au definit trecutul si propria dumneavoastra identitate aceasta alegere?

A: Sunt convins ca identitatea si trecutul meu au definit temele pe care le-am abordat. Ambele carti (Demonul Amiezii: O Anatomie a Depresiei si Far from the tree: Parents, Children and the Search for Identity) au ca sursa autobiografia mea. Am scris cartea despre depresiei pentru ca am avut o depresie. Apoi am public un articol despre experienta mea ca persoana depresiva in revista americana The New Yorker. In luna in care a aparut acel articol am primit mai mult de 500 de scrisori de la oameni care au dorit sa imi impartaseasca experienta lor sau sa o comenteze pe a mea si am realizat ca era nevoie de o carte care sa ajute oamenii sa capete o intelegere profunda si fundamentala asupra depresiei si prin ce trece o persoana afectata de depresie.
Volumul Far from the tree a fost inspirat de experienta mea cu comunitatea persoanelor cu deficiente de auz despre care scriam pentru New York Times. Atunci am descoperit ca majoritatea copiilor cu deficiente de auz se nasc avand parinti care aud, ca acei parinti incearca sa-si integreze copiii in societate si ce de cele mai multe ori abia in adolescenta sau mai tarziu acesti copii descopera cultura oamenilor cu deficiente de auz, cultura creata pe baza comunicarii prin limbajul semnelor. Mi-am dat seama cat de similara este acesta situatie cu experienta unui homosexual nascut intr-o familie cu parinti heterosexuali, care in general cred ca ar fi mai bine ca al lor copil sa fie straight, si sentimentul eliberator care apare cand acea persoana descopera cultura gay, deseori in adolescenta sau mai tarziu.
O prietena a unei prietene avea o fata care are nanism; cel mai adesea persoanele de statura mica se nasc in familii cu parinti de inaltime obisnuita. Lisa a incercat sa se hotarasca daca sa-si creasca fiica cu o viziune de sine in care aceasta sa creada ca este la fel ca toti ceilalti, dar putin mai scunda, sau sa o directioneze catre imbratisarea unei identitati de persoana cu statura mica. Pe masura ce-si exprima nehotararea, mi-am dat seama ca este necesara o discutie continua despre experienta unei familii care se percepe ca fiind in esenta obisnuita si care are un copil extraordinar dintr-un anumit punct de vedere si cum aceste familii gestioneaza diferentele.

T: Ati fost criticat pentru analogia dintre dizabilitate si homosexualitate?

A: Nu am fost criticat foarte mult. Cred ca oamenii sunt mai critici daca doar aud acesta idee decat daca citesc cartea. Consider ca a existat o succesiune constanta a miscarilor pentru drepturi fundamentale si fiecare s-a inspirat din cea precedenta. Miscarea sufragetelor (n.r dreptul la vot pentru femei) a dat start acestor tendinte, apoi a venit miscarea pentru drepturile civile care milita pentru egalitatea minoritatilor rasiale din SUA, iar apoi a urmat miscarea pentru drepturi LGBT. A existat o tendinta pentru oamenii din fiecare miscare, ca urmare a acceptarii drepturilor lor de catre societate in general, de a spune ‘OK, dar stii, acum ca persoanele de culoare sunt egale, nu vrem sa ne compari cu persoanele homosexuale’ si consider ca aceasta afirmatie exprima un punct de vedere lipsit de generozitate. Cred ca generos este sa spui ‘Hei, avand in vedere ca inainte eram considerati bolnavi, iar acum nu mai suntem, cine mai doreste sa faca acest pas impreuna cu noi?’ pentru a intinde o mana persoanelor cu dizabilitati. Cand fac analogia intre homosexualitate si dizabilitate nu spun ca homosexualitatea este o dizabilitate si nici nu discreditez homosexualitatea. Cand fac aceasta analogie vreau sa subliniez ca notiunile noastre despre boala si identitate sunt notiuni fluide si ar trebui sa constientizam acest aspect.

T: Persoanele LGBT din Romania sunt unele dintre cele mai discriminate grupuri. Studii recente au aratat ca 60% dintre cetatenii romani s-ar simti foarte inconfortabil daca ar fi rude cu o persoana homosexuala. Care este sfatul dumneavoastra pentru copiii care vor sa isi faca coming out-ul fata de parinti? Dar pentru parinti?

A: In primul rand, consider ca din ce in ce mai multi oameni ar trebui sa isi afirme identitatea. Cu cat fac mai multi acest lucru, cu atat va fi mai usor. Odata, activistul Harvey Milk a fost intrebat de unii dintre asociatii sai mai tineri ce ar putea sa faca pentru miscarea drepturilor LGBT, iar acesta a spus ‘Du-te si spune-i cuiva’, iar acesta este un mesaj incredibil de important. Du-te si spune-i cuiva.
Cand spui ca 60% dintre romani nu se simt confortabil cu ideea de a avea un homosexual in familia lor, din acel procent de 60% sunt sigur ca cel putin 25% chiar se afla in aceasta situatie si nu cunosc acest fapt, nu sunt constienti de el. Ca atare, a iti face coming out-ul chiar face diferenta. Persoanele gay din SUA au inceput sa isi asume public identitatea motivate intr-o mare masura de criza SIDA – un motiv nefericit, dar care totusi a ajutat la daramarea unor bariere. Unul dintre mesajele cheie ale miscarii pentru drepturile persoanelor care traiesc cu HIV a fost Tacere = Moarte. Exista sentimentul ca atat timp cat ramai tacut cu privire la cine esti cu adevarat, nu te poti astepta la schimbari.
Cu toate acestea, nu e usor sa iti faci coming out-ul intro societate ca aceasta (n.r. Romania). Unele persoane devin vulnerabile si nu pot tolera asta. Cred ca ne-am putea astepta la reprezentari mai bune in mass media, deci persoanele care lucreaza in presa ar putea ajuta prin reprezentarea corecta a persoanelor si istoriilor personale gay. Cred ca este important ca oamenii sa inteleaga ca exista persoane gay la fiecare nivel. Persoane gay sunt in guvern, sunt conductori de tren, exista in comunitati de romi, sunt peste tot – ceea ce e foarte important. Ar fi minunat daca persoane gay cu realizari de marca si-ar afirma identitatea public. Stiu ca exista un actor faimos in Romania care este gay si a refuzat sa faca orice declaratii publice despre asta. Cred ca exista o datorie morala ca acesti oameni de succes sa vorbeasca despre faptul ca sunt gay, pentru ca, facand asta, dau posibilitatea unui mare numar de oameni care in prezent sunt disperati din cauza sexualitatii lor sa se gandeasca ca daca acea persoana e gay, poate ca e ok.

T: SUA si Europa Occidentala au facut mari progrese in recunoasterea drepturilor persoanelor LGBT. Situatia este foarte diferita in Europa de Est. Crezi ca valorile traditionale si religioase au vreun impact asupra acestei situatii? Sau alta este cauza?

A: Cred ca, din multe puncte de vedere, Europa de Est inca se reface dupa semnele lasate de mostenirea comunista, chiar si la douazeci de ani dupa (n.r. caderea acestuia) si are de recuperat teren. Bineinteles, exista lucruri extraordinare in aceasta zona.
Apectul religios este central in toate dezbaterile pe tema (n.r. drepturilor persoanelor LGBT) din toata lumea. Dreapta religioasa din Statele Unite este marele opozant al drepturilor persoanelor LGBT si motivul pentru care anumite drepturi nu au fost recunoscute. Eu sunt membru al consiliului director al National Gay and Lesbian Taskforce si unul drin proiectele noastre este centrat pe religiozitate si credinta – intram in contact cu oameni credinciosi, cu preoti si pastori, carora incercam sa le vorbim despre anumite subiecte, pentru ca este mult mai usor sa mergi inainte daca oamenii acestia nu ne considera dusmanii lor.
Ceea ce trebuie demonstrat este ca exista gay credinciosi pentru care religia este foarte importanta si ca principalele mesaje al crestinismului sunt dragostea, acceptarea, intoarcerea celuilalt obraz si lasarea judecatii in seama lui Dumnezeu. Pasajele citate foarte des din Biblie, care se presupune ca sunt impotriva homosexualitatii, se regasesc in aceleasi sectiuni unde exista informatii despre cum trebuie tratati sclavii si multe alte reguli, de exemplu ce poti si nu poti manca, carora nimeni nu le mai acord vreo importanta in ziua de azi. Nu exista niciun motiv ca o biserica sa predice despre orice altceva in afara de dragoste, deschidere si toleranta.

T: In universitatile de medicina si psihologie din Romania homosexualitatea este inca privita ca patologie. Care este rolul medicilor si psihologilor in redefinirea atitudinilor sociale legate de orientare sexuala si identitate?

A: Obligatia principala este, cred eu, recunoasterea faptului ca diversitatea nu este un defect, a faptului ca toti am venit pe lume in urma unui lung process de selectie naturala si mutatii, si ca, din punct de vedere medical, nu exista nicio dovada si niciun motiv sa sugereze cineva ca persoanele gay sunt bolnave sau nefunctionale. Acum ma aflu in Romania datorita publicarii cartii mele despre depresie si oamenii ma intreaba ‘ei bine, depresia e o identitate – o vezi intr-un mod diferit fata de identitatea gay?’ si le spun ca o vad complet diferit. Depresia este dureroasa pentru ca este intrisec dureroasa, pentru ca durerea este o caracteristica definitorie a acestei boli mintale si , ca alte afectiuni de acest gen, cauzeaza o suferinta emotionala intensa.
Singurul motiv pentru care e dificil sa fii gay este existenta prejudecatilor sociale si nu are nici o legatura cu natura homosexualitatii. Ca atare, cred ca doctorii trebuie sa inteleaga ca nu e util sa privesti homosexualitatea ca pe o patologie, intrucat oricum nu e o conditie tratabila sau vindecabila. Mai mult, atitudinea lor neaga faptul ca daca ingustam societatea in mod fascist ramanem cu o lume redusa si saracita, nu cu o lume pura si imbunatatita.

T: Care este mesajul dumneavoastra pentru activistii pentru dreptule persoanelor LGBT?

A: Primul meu mesaj este ca aceia dintre noi din zone poate mai iluminate ale lumii in ce ceea ce priveste acest subiect in mod particular va sustinem si va dorim tot ce e mai bun. Celalat sfat pe care vi-l dau este ca, desi schimbare este treptata si inceata, se intampla si nu trebuie sa renuntati. Faptul ca lucrurile se schimba frustrant de incet nu inseamna ca schimbarea e irealizabila. Cred cu tarie ca politicile din zonele liberale ale Statelor Unite se vor raspandi intr-un final si in zonele neliberale si ca politicile existente in alte tari in privinta drepturilor LGBT vor avea un rol si in aceasta parte a lumii. Batalia e lunga, nu se poarta singura, necesita multa enegie si dedicare, dar poate fi castigata.

Andrew Solomon, a renowned American writer and psychologist, addressed a numerous public on Saturday, June 14, holding a lectured titled Love, no matter what: sexualities and identities in the 21st century. The event was organized by ACCEPT and TRANSform Associations, with the support of the US Embassy; it was hosted by the Romanian Film Academy (UNATC).
In the following interview, Solomon discusses with ACCEPT the underlying meaning of identity and sexuality, talks about coming out as an empowerment tool and addresses a number of issues concerning the opposition to LGBT rights.

T: Today you are lecturing about sexuality and identity in the 21st century. What is sexuality? What is identity?

Andrew Solomon: Sexuality is the ways in which you are defined by the attractions that you feel: to whom you are attracted, why are you attracted in the way that you are, how does society treat you as a result of the attractions that you express or manifest, what are the things that you’re opened to the world about, what are the things that you keep closeted, all of those questions.
Identity is of interest to me because for a long time many sexualities, including sexualities such as mine as a gay man, were defined as illnesses and increasingly – in the United States at least – they have emerged as identities. I say that we use the word illness when we wish to disparage a way of being and we use the word identity when we wish to celebrate that way of being. I feel like the shift of the 21st century is hopefully that more and more of what we have treated as illness will be understood instead as identity.

T: Your articles have addressed a variety of issues. You are best known for your work on depression and on parents-children relationships. Why have you chosen to address these topics? How did you background and your own identity define this choice?

A: I am sure my identity and background defined my topics. Both books (The Noonday Demon – An Anatomy of Depression and Far From the Tree: Parents, Children and the Search for Identity) draw on autobiography. I wrote the book on depression because I had a depression. I then wrote an article about my experience of depression that was published in the New Yorker, an American magazine. In the month that it came out I had more than five thousand letters from people writing to tell me about their depression or to comment on mine and I realized there is a real need for a book that people could go to to gain profound and fundamental insight into what depression was and how it was experienced. So that was the engine for that book.
“Far from the tree” really came out of my experience writing about the deaf community for the New York Times, discovering that most deaf children are born to hearing parents, that those parents tend to try to incorporate those children into the mainstream and it is often only in adolescence or thereafter that they discover the deaf culture that is united around the shared use of sign language. And I said how similar that was to the gay experience of being born to straight parents, who by and large think you would be better off if you could only manage to be straight, and the liberation that can come in discovering gay culture, often in adolescence or thereafter.
Then a friend of a friend of mine had a daughter who was a dwarf and it turns out most dwarves are born to parents of full height. Lisa was trying to decide should she bring her daughter up to think she was just like everyone else but sort of shorter, or should she try to instill in her some sense of dwarf identity. As she narrated her bewilderment I thought there really is an ongoing discourse to be had about what happens when a family that perceives herself to be essentially normal has a child who is exceptional in some particular way and how do families negotiate those differences.

T: Have you been criticized for the analogy between disability and gayness?

A: I have not been criticized for it very much. I think when people hear only the idea they are more critical than they are if they read the book. I believe that there has been a steady succession of rights movements and that each of them has drawn on the one that came before. The Women’s Suffrage Movement for women to be able to vote started these tendencies, then came the Civil Rights Movement to provide equal treatment to racial minorities in the US, then came the Gay Rights Movement. There has been a tendency for people in each group as soon as they are safely over in the mainstream to say ‘OK, but you know, now black people are equal, we do not want you comparing us to gay people’ and I think this is a very ungenerous point of view. I think that the more generous thing to do is to say ‘Hey, we used to be thought of as sick and now we are not anymore, who else could make that crossover with us?’ So I would like to think of myself as reaching a hand out to the people who are experiencing disability. When I compared gayness and disability it is not to say that gayness is a disability and it is not to disparage gayness, it is to say our notion of illness and our notion of identity are fluid notions and we should be awake to that fact.

T: LGBT persons in Romania are one of the most discriminated against groups. Recent studies have shown that 60% of Romanians would be highly uncomfortable with having gay family members. What is your advice for enabling children to come out to their parents and parents accepting their children?

A: In the first place, I think what is necessary is for more people to be coming out. The more people come out, the easier it gets to come out. So the gay activist Harvey Milk was once asked by one of his younger associates what he could do for the gay rights movement and Harvey Milk said “Go out and tell someone” and that’s an incredibly important message. Go out and tell someone.
When you say 60% of Romanian are not comfortable with the idea of having a gay member of their family, of that 60% I am sure at least 25% do have a gay member of their family and they just do not know it, they are not aware of it. So coming out is the thing that makes the most enormous difference. The rush of coming out in the United States was triggered in part by the AIDS crisis, which was an unfortunate reason for it, but it nonetheless broke down the walls. One of the signature tag lines for the AIDS activist movement was “Silence=Death” and I think there really is a sense that as long as you remain silent about who you really are, you cannot expect there to be reforms.
Having said that, it is not easy to come out in a society such as this one. There are people for whom it creates too much vulnerability and more than they can tolerate or more than they can stand. I think we could hope for better representations in media, so anyone who works in the media and can bring about some representations of gay people and gay lives will help. I think it is important for people to understand that there are gay people at every level. There are gay people in government, there are gay people running trains, there are gay people in Roma communities and in poverty, there are gay people everywhere – it is the pervasiveness of the condition I think is important. It is great if some of the people who are gay and who have accomplished things come out publicly. I know there is a very well know actor here who is gay and who has refused to make any public statement about it. People like that, having achieved the success they have – I think there is a moral impetus for them to talk about the fact that they are gay because their doing so would allow a vast number of people who are currently despairing about their sexuality to think ‘oh, if he is gay, maybe it is OK.’

T: The US and Western Europe have made great strides in recognizing LGBT rights. The situation is very different in Eastern Europe. Do you think our take on traditional values and religion has an impact on this situation? Is it because of something else?

A: I think there are many ways in which Eastern Europe is still, even twenty years later, recovering from the legacy of communism and that there is catching up to do in various ways. There are also, of course, extraordinary things here. The religious aspect of it is central to the arguments that are taking place everywhere. The religious right in the United States is the big opponent of gay rights and is the reason that various rights have not been granted. I am on the board of the National Gay and Lesbian Taskforce and one of the projects of the taskforce is the faith project, which involves reaching out to people of faith – to ministers, persists, pastors – and trying to talk to them about these issues, because it will be much easier to make progress if these people do not hold us as enemies.
What needs to be demonstrated is that there are many gay people of faith for whom religion is very important and that the primary message of Christianity is a message of love and acceptance and of turning the other cheek and of leaving the final judgments to be made by God. The passages that keep getting quoted endlessly from the Bible – supposedly opposing homosexuality – lie in the same sections where there is information about how you should treat slaves and all kinds of other rules and regulations, what you can eat and cannot eat, and nobody pays attention to any of the others anymore. There is no reason for a church to be preaching any vision other than one of love and openness and tolerance.

T: In Romania, in medical and psychology universities, homosexuality is often still thought of as a pathology. What is the role of doctors and psychologist in redefining social attitudes on sexual orientation and identity?

A:The primary obligation, I think, is to recognize that diversity is not defect. We all came into being through a long process of natural selection and mutation and, medically speaking, there is no evidence and no reason for suggesting that gay people are sick or broken. I am in Romania right now because of the publication of my book about depression and people say to me ‘well, depression is an identity – do you see it differently than you see gayness as an identity?’ I said I see it very differently. Depression is painful because it is inherently painful, it is a defining characteristic of the condition and, as is the case of other mental illnesses, it entails intense emotional suffering. Homosexuality is difficult because of social prejudice against it, it has nothing to do with its inherent nature. So I think the idea is really for doctors to understand that treating it as a pathology in the first place is not useful, because it is not a treatable or curable condition in any case; in the second place, (this attitude) really denies the fact that if we narrow the society fascistically so that everyone is the same, what we have is a reduced, impoverished world and not a pure and better world.

T: What is your message for LGBT rights activists in this part of the world?

A: My first message is to say that those of us in the perhaps somewhat more enlightened parts of the world in this particular issue are here in support of you, and are wishing the very best possible to come. My other piece of advice is that change is gradual and slow, but it does occur, and not to give up, and not to feel that the fact that things are frustratingly slow means that they cannot happen. I really believe that the policies of the liberal parts of the United States will eventually spread to the illiberal parts, and I believe that the policies that exist in other countries on this particular issue will eventually come into play here. I think it is a long battle and it will take a lot of energy and a lot of dedication, it will not happen by itself, but I think it is possible to win this fight.

Dezbatere: Strategii de supravietuire intr-o lume rasista, homofoba si sexista

Florin Buhuceanu, directorul Asociatiei ACCEPT, va participa la dezbaterea „Strategii de supravietuire intr-o lume rasista, homofoba si sexista”, alaturi de Elena Radu (profesoara de limba romani), Valeriu Nicolae (Worldvision) si Liliana Popescu (ECDA).

Discutia este moderata de doamna Dana Deac. Evenimentul va avea loc intr-un mediu neconventional miercuri, 25 iunie, la ora 18 00, la terasa The Jar Bar & Pub (terasa acoperita), strada Sf. Stefan nr. 21.Dezbaterea se va centra pe: experiente de viata si manifestari concrete de rasism, homofobie, hartuire sexuala in Romania actuala si in lume; strategii individuale si colective de contracarare a acestora.

La eveniment sunt asteptati cei care doresc sa afle mai multe despre efectele distructive ale homofobiei, rasismului, discursului instigator la ura si ale hartuirii sexuale,  dar si experti in domeniu, lideri de opinie, jurnalisti, profesori de liceu, profesori universitari, studenti si liceeni.

Inalta Curte obliga CNCD sa reia investigatia in cazul plangerii depuse de un tanar hartuit de politisti din cauza pretinsei sale orientari sexuale

 Comunicat de presa 16.06.2014

La data de 27 iulie 2011, in curtea Sectiei 10 Politie din capitala, un tanar a fost batjocorit, amenintat si impins de mai multi politisti in legatura cu pretinsa sa orientare homosexuala. Tanarul a depus plangere la sectia de politie impotriva comportamentului politistilor. Timp de patru luni insa, sectia de politie nu a luat nicio masura de investigare a faptelor reclamate, de identificare si sanctionare a persoanelor vinovate, in ciuda faptului ca in Statutul Politistului sunt interzise comportamentele discriminatorii. In conditiile acestei atitudini a politiei de indiferenta fata de obligatia de a respecta dreptul la demnitate si de impunitate a politistilor pentru discriminare pe criteriul orientarii sexuale, tanarul s-a adresat Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). CNCD a declarat plangerea inadmisibila, motivand in mod gresit ca nu intra in competenta sa sa investigheze masuri interne ale politiei, deoarece aceasta este o institutie in care tragerea la raspundere nu se poate face decat in interior, pe cale ierarhica.

Asociatia ACCEPT impreuna cu tanarul respectiv au atacat hotararea CNCD, iar saptamana trecuta Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat in favoarea noastra si a obligat CNCD sa redeschida dosarului si sa refaca investigatia.

Hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie este importanta deoarece previne crearea unui precedent periculos in care angajatii anumitor institutii s-ar putea sustrage raspunderii pentru faptele de discriminare. Decizia este importanta nu numai in cazul de fata sau pentru comunitatea LGBT:  indiferent de criteriul care ar sta la baza faptelor de discriminare care au fost savarsite de politisti, militari, jandarmi, procurori, personalul penitenciar, gratie acestei decizii nu mai poate fi invocata existenta unor mecanisme interne de masuri disciplinare pentru a preveni aplicarea legislatiei anti-discriminare.

Florin Buhuceanu, Directorul ACCEPT, a declarat: „Toti suntem egali in fata legii. Toti trebuie sa tratam cu respect pe cei de langa noi, indiferent de orientarea sexuala a acestora asumata sau presupusa, cu atat mai mult cei care au aceasta obligatie legala. Institutiile publice nu pot deveni insule ale arbitrariului si discriminarii, ele trebuie sa fie primele care sa dea acest mesaj catre proprii angajati si catre societate. Cerem Inspectoratului General al Politiei Romane si Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti sa transmita public mesajul: ‘Toleranta zero fata de discriminarea persoanelor LGBT!’”

Pentru informatii suplimentare ii puteti contacta pe Florin Buhuceanu, la florin@acceptromania.ro, (004)0728 530 729 sau Carolina Marin, la carolina@acceptromania.ro, (004)0745 666 788.