Scrisoare deschisa domnului Remus PRICOPIE, ministrul Educatiei Nationale si domnului Nicolae BANICIOIU, ministrul Sanatatii

E nevoie ca intregul oras Segarcea sa intre in panica de teama unei epidemii de HIV, pentru ca in mass media sa se vorbeasca macar putin despre educatia sexuala. In continuare insa, Ministerul Educatiei Nationale si Ministerul Sanatatii nu iau nicio pozitie, ignorand nevoia acuta de educatie sexuala ca materie obligatorie in scolile din Romania.

In prezent, in tara noastra nu exista educatie sexuala ca materie obligatorie in scoli. In afara eforturilor punctuale ale diferitelor organizatii non-guvernamentale de profil, singura sansa pentru tineri de a  obtine astfel de informatii este in cadrul lectiilor de ”Educatie pentru Sanatate”, o materie optionala ce ofera si notiuni de educatie sexuala.  Nu sunt publice date despre disponibilitatea reala, pe teren, a acestei materii. Amintim ca in majoritatea tarilor europene, informatii pe teme de educatie sexuala le sunt predate elevilor incepand cu ciclul gimnazial, in unitatile de invatamant public.

Cazul Segarcea nu s-a intamplat intr-o bula singulara de ignoranta. El nu este rupt de contextul national. In lipsa educatiei sexuale, aceasta bula de ignoranta se intinde peste intreaga Romanie rurala si urbana, tara noastra aflandu-se pe primele zece locuri in Europa la incidenta bolilor cu transmitere sexuala, conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii[1]. Aproape doi din zece tineri cred ca o persoana nu este infectata cu boli cu transmitere sexuala, daca nu prezinta niciun simptom vizibil.[2]

In medie, tinerii romani incep sa faca sex in jurul varstei de  15 ani si jumatate[3]Intr-o societate sexualizata, tinerii primesc in fiecare moment semnale incorecte si informatii incomplete despre sexualitate prin filme, jocuri video si pornografie. Aceasta este realitatea fata de care trebuie reactionat cu masuri concrete.

Dubii despre eficienta educatiei sexuale nu-si au locul. Fara educatie sexuala in scoala, rata de natalitate la adolescentele intre 15 si 19 ani era in 2010 in Romania de 30 la 1000, una dintre cele mai ridicate in Europa. Cu educatie sexuala in scoala, in Olanda rata era de 5 la 1000, in Germania de 9 la 1000, in Danemarca de 6 la 1000,  in Franta de 10 la 1000.[4]

In 2010, peste 60% dintre adolescentele active sexual cu varste intre 15 – 18 ani nu au folosit niciodata metode contraceptive, conform unui studiu la nivel mondial realizat pe un esantion de 1056 tinere din Romania[5]. Nu este de mirare, daca atat fetele, cat si baietii nu au de unde afla cum se pot proteja.

Mai mult de jumatate dintre romani nu ar lua masa cu o persoana homosexuala[6]. Adolescentii si adolescentele homosexuali, lesbiene, bisexuali, asexuali si transgender sunt, intr-un climat al necunoasterii, foarte vulnerabili si expusi discriminarii si marginalizarii.

E greu pentru un parinte sa predea matematica si chimie copilului lui? Da. Ne asteptam de la ea sau el sa faca asta? Nu: pentru asta exista educatie publica. In mod similar, este greu pentru familii sa asigure educatia sexuala pentru copiii lor. Si in mod similar, e imperativ ca scoala sa preia aceasta responsabilitate, cu atat mai mult cu cat sexualitatea este un subiect tabu pentru multi dintre parinti, care, la randul lor, nu au avut parte de educatie sexuala in adolescenta.

Acest cerc vicios trebuie rupt prin introducerea educatiei sexuale ca materie obligatorie in scoli. In Romania isteriei de la Segarcea, ignorarea problemei lipsei de educatie sexuala din sistemul de invatamant este o iresponsabilitate grava din partea autoritatilor competente. Situatia dificila din Romania a atras si atentia Comitetului ONU, care recomanda efectuarea unui studiu asupra problemelor de sanatate ale adolescentilor din tara noastra, institutii similare recomandand introducerea educatiei sexuale in scoli.[7]

Prin urmare, solicitam Ministerului Educatiei Nationale si Ministerului Sanatatii sa faca demersurile necesare pentru modificarea curriculei scolare, in asa fel incat materia „Educatie pentru Sanatate”, ce contine atat capitole de educatie sexuala cat si alte capitole cu informatii utile pentru sanatatea tinerilor, sa fie inclusa in trunchiul comun, alaturi de celelalte discipline scolare obligatorii.

Semnatari:

Asociatia SEXUL vs BARZA

Coalitia pentru Egalitate de Gen prin membrii sai : Societatea de Analize Feministe ANA, Asociatia FRONT, Asociatia A.L.E.G., Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Asociatia E-Romnja

Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexuala (SECS)

Asociatia Mame pentru Mame

Centrul FILIA

Euroregional Center for Public Initiatives (ECPI)

Centrul pentru Democratia Participativa PLENUM

Militia Spirituala

Programul National Biblionet

Grupul Roman pentru Apararea Drepturilor Omului – GRADO

Asociatia de Planificare Familiala din Romania (APFR)

Fundatia pentru o Societate Deschisa

Asociatia ACCEPT

Asociatia Secular-Umanista din Romania (ASUR)

Asociatia Tineri Uniti

Asociatia SENS POZITIV

Uniunea Nationala a Organizatiilor Persoanelor Afectate de HIV-SIDA (UNOPA) formata din organizatiile: Fundatia Andreea, Asociatia Viata si Speranta, Asociatia Tereza,  Asociatia Speranta in Viior, Asociatia Speranta Copiilor 2000, Asociatia Speranta Baniei, Asociatia Red Ribbon, Asociatia Pro Karma, Asociatia Persoanelor Afectate, Asociatia O Raza de Lumina, Asociatia Noua Speranta, Asociatia Noi si Ceilalti Prahova, Asociatia Noi si Ceilalti Constanta, Asociatia Noi si Ceilalti Bucuresti, Asociatia Noi si Ceilalti Arad, Asociatia Lizua, Asociatia Licurici, Asociatia Iris, Asociatia Inocenta si Speranta,Asociatia Benone, Asociatia Persoanelor Afectate Braila.

 

[1] 2013, OMS: Romania, pe primele zece locuri din Europa la incidenta infectiilor cu transmitere sexuala, Agerpress[http://www.agerpres.ro/sanatate/2013/05/27/oms-romania-pe-primele-zece-locuri-din-europa-la-incidenta-infectiilor-cu-transmitere-sexuala-20-50-04], accesat pe 03.11.2014.

[2] Idem.

[3] 2013, Studiului privind situatia adolescentilor din Romania, Unicef,  [http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Studiu-privind-situatia-adolescentilor-din-Romania.pdf], accesat pe 03.11.2014

[4] 2013, 2013 Human Development Report, United Nations Development Programme,  [http://hdr.undp.org/en/content/adolescent-birth-rate-women-aged-15-19-years-births-1000-women-ages-15-19], accesat pe 03.11.2014

[5] 2010, Peste 60% dintre adolescentele din Romania nu folosesc nicio metoda de contraceptie, Mediafax [http://www.mediafax.eu/stiinta-sanatate/peste-60-dintre-adolescentele-din-romania-nu-folosesc-nicio-metoda-de-contraceptie-7424454], accesat pe 03.11.2014

[6] 2012, Perceptii si atitudini privind discriminarea in Romania, TNS CSOP Romania pentru Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, p.66, [http://www.cncd.org.ro/files/file/Raport%20de%20cercetare%20CNCD_Discriminare.pdf], accesat pe 03.11.2014.

[7]Drepturile reproducerii in cazul adolescentilor. Un instrument in sprijinul promovarii sanatatii, Center For Reproductive Rights, tradus si publicat in romana de Euroregional Center for Public Initiatives, Cuvant introductiv.[ http://www.ecpi.ro/wp-content/uploads/2011/12/Brosura-adolescenti.pdf], accesat pe 03.11.2014

 

Andrew Solomon, despre sexualitati si identitati

Andrew Solomon, renumit psiholog si scriitor american, a vorbit sambata 14 iunie in fata unui public numeros in cadrul unei prelegeri intitutale Despre iubire, cu orice pret: sexualitati si identitati in secolul 21. Evenimentul a fost organizat de Asociatia ACCEPT si Asociatia TRANSform, cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti, in sala de cinema de la UNATC (Matei Voievod 75-77).

In interviul accordat Asociatiei ACCEPT, Andrew Solomon explica ce inseamna identitate si sexualitate, vorbeste despre afirmarea identitatii gay si despre diversi opozanti ai recunoasterii drepturilor LGBT ca drepturi ale omulului.

T: Astazi veti tine o prelegere despre sexualitati si identitatati in secolul 21. Ce inseamna sexualitate? Ce inseamna identitate?

Andrew Solomon: Sexualitatea este definita de atractiile pe care le simti, de cine te atrage, motivul pentru care esti atras de o anumita persoana, modul in care te trateaza societatea ca rezultat al atractiei pe care o exprimi, care sunt lucrurile pe care vrei sa le prezinti lumii si lucrurile pe care le tii ascunse.
Pentru mine, identitatea este un subiect de interes intrucat multe tipuri de sexualitate, precum sexualitatea mea ca homosexual, au fost considerate ca fiind o boala, dar din ce in ce mai mult sunt considerate identitati in Statele Unite. Folosim cuvantul boala sau patologie cand vrem discreditam un fel de a fi si folosim cuvantul identitate cand vrem sa sarbatorim un fel de a fi. Simt si sper ca schimbarea majora a secolul 21 este ca luam in considere ca identitati ceea ce am catalogat in trecut ca patologii.

T: Articolele si cartile dumneavoastra analizeaza numeroase subiecte, dar sunteti cunoscut mai ales pentru abordarea unor teme precum depresia si relatia dintre parinti si copii. De ce ati ales sa vorbiti despre aceste subiecte? Cum au definit trecutul si propria dumneavoastra identitate aceasta alegere?

A: Sunt convins ca identitatea si trecutul meu au definit temele pe care le-am abordat. Ambele carti (Demonul Amiezii: O Anatomie a Depresiei si Far from the tree: Parents, Children and the Search for Identity) au ca sursa autobiografia mea. Am scris cartea despre depresiei pentru ca am avut o depresie. Apoi am public un articol despre experienta mea ca persoana depresiva in revista americana The New Yorker. In luna in care a aparut acel articol am primit mai mult de 500 de scrisori de la oameni care au dorit sa imi impartaseasca experienta lor sau sa o comenteze pe a mea si am realizat ca era nevoie de o carte care sa ajute oamenii sa capete o intelegere profunda si fundamentala asupra depresiei si prin ce trece o persoana afectata de depresie.
Volumul Far from the tree a fost inspirat de experienta mea cu comunitatea persoanelor cu deficiente de auz despre care scriam pentru New York Times. Atunci am descoperit ca majoritatea copiilor cu deficiente de auz se nasc avand parinti care aud, ca acei parinti incearca sa-si integreze copiii in societate si ce de cele mai multe ori abia in adolescenta sau mai tarziu acesti copii descopera cultura oamenilor cu deficiente de auz, cultura creata pe baza comunicarii prin limbajul semnelor. Mi-am dat seama cat de similara este acesta situatie cu experienta unui homosexual nascut intr-o familie cu parinti heterosexuali, care in general cred ca ar fi mai bine ca al lor copil sa fie straight, si sentimentul eliberator care apare cand acea persoana descopera cultura gay, deseori in adolescenta sau mai tarziu.
O prietena a unei prietene avea o fata care are nanism; cel mai adesea persoanele de statura mica se nasc in familii cu parinti de inaltime obisnuita. Lisa a incercat sa se hotarasca daca sa-si creasca fiica cu o viziune de sine in care aceasta sa creada ca este la fel ca toti ceilalti, dar putin mai scunda, sau sa o directioneze catre imbratisarea unei identitati de persoana cu statura mica. Pe masura ce-si exprima nehotararea, mi-am dat seama ca este necesara o discutie continua despre experienta unei familii care se percepe ca fiind in esenta obisnuita si care are un copil extraordinar dintr-un anumit punct de vedere si cum aceste familii gestioneaza diferentele.

T: Ati fost criticat pentru analogia dintre dizabilitate si homosexualitate?

A: Nu am fost criticat foarte mult. Cred ca oamenii sunt mai critici daca doar aud acesta idee decat daca citesc cartea. Consider ca a existat o succesiune constanta a miscarilor pentru drepturi fundamentale si fiecare s-a inspirat din cea precedenta. Miscarea sufragetelor (n.r dreptul la vot pentru femei) a dat start acestor tendinte, apoi a venit miscarea pentru drepturile civile care milita pentru egalitatea minoritatilor rasiale din SUA, iar apoi a urmat miscarea pentru drepturi LGBT. A existat o tendinta pentru oamenii din fiecare miscare, ca urmare a acceptarii drepturilor lor de catre societate in general, de a spune ‘OK, dar stii, acum ca persoanele de culoare sunt egale, nu vrem sa ne compari cu persoanele homosexuale’ si consider ca aceasta afirmatie exprima un punct de vedere lipsit de generozitate. Cred ca generos este sa spui ‘Hei, avand in vedere ca inainte eram considerati bolnavi, iar acum nu mai suntem, cine mai doreste sa faca acest pas impreuna cu noi?’ pentru a intinde o mana persoanelor cu dizabilitati. Cand fac analogia intre homosexualitate si dizabilitate nu spun ca homosexualitatea este o dizabilitate si nici nu discreditez homosexualitatea. Cand fac aceasta analogie vreau sa subliniez ca notiunile noastre despre boala si identitate sunt notiuni fluide si ar trebui sa constientizam acest aspect.

T: Persoanele LGBT din Romania sunt unele dintre cele mai discriminate grupuri. Studii recente au aratat ca 60% dintre cetatenii romani s-ar simti foarte inconfortabil daca ar fi rude cu o persoana homosexuala. Care este sfatul dumneavoastra pentru copiii care vor sa isi faca coming out-ul fata de parinti? Dar pentru parinti?

A: In primul rand, consider ca din ce in ce mai multi oameni ar trebui sa isi afirme identitatea. Cu cat fac mai multi acest lucru, cu atat va fi mai usor. Odata, activistul Harvey Milk a fost intrebat de unii dintre asociatii sai mai tineri ce ar putea sa faca pentru miscarea drepturilor LGBT, iar acesta a spus ‘Du-te si spune-i cuiva’, iar acesta este un mesaj incredibil de important. Du-te si spune-i cuiva.
Cand spui ca 60% dintre romani nu se simt confortabil cu ideea de a avea un homosexual in familia lor, din acel procent de 60% sunt sigur ca cel putin 25% chiar se afla in aceasta situatie si nu cunosc acest fapt, nu sunt constienti de el. Ca atare, a iti face coming out-ul chiar face diferenta. Persoanele gay din SUA au inceput sa isi asume public identitatea motivate intr-o mare masura de criza SIDA – un motiv nefericit, dar care totusi a ajutat la daramarea unor bariere. Unul dintre mesajele cheie ale miscarii pentru drepturile persoanelor care traiesc cu HIV a fost Tacere = Moarte. Exista sentimentul ca atat timp cat ramai tacut cu privire la cine esti cu adevarat, nu te poti astepta la schimbari.
Cu toate acestea, nu e usor sa iti faci coming out-ul intro societate ca aceasta (n.r. Romania). Unele persoane devin vulnerabile si nu pot tolera asta. Cred ca ne-am putea astepta la reprezentari mai bune in mass media, deci persoanele care lucreaza in presa ar putea ajuta prin reprezentarea corecta a persoanelor si istoriilor personale gay. Cred ca este important ca oamenii sa inteleaga ca exista persoane gay la fiecare nivel. Persoane gay sunt in guvern, sunt conductori de tren, exista in comunitati de romi, sunt peste tot – ceea ce e foarte important. Ar fi minunat daca persoane gay cu realizari de marca si-ar afirma identitatea public. Stiu ca exista un actor faimos in Romania care este gay si a refuzat sa faca orice declaratii publice despre asta. Cred ca exista o datorie morala ca acesti oameni de succes sa vorbeasca despre faptul ca sunt gay, pentru ca, facand asta, dau posibilitatea unui mare numar de oameni care in prezent sunt disperati din cauza sexualitatii lor sa se gandeasca ca daca acea persoana e gay, poate ca e ok.

T: SUA si Europa Occidentala au facut mari progrese in recunoasterea drepturilor persoanelor LGBT. Situatia este foarte diferita in Europa de Est. Crezi ca valorile traditionale si religioase au vreun impact asupra acestei situatii? Sau alta este cauza?

A: Cred ca, din multe puncte de vedere, Europa de Est inca se reface dupa semnele lasate de mostenirea comunista, chiar si la douazeci de ani dupa (n.r. caderea acestuia) si are de recuperat teren. Bineinteles, exista lucruri extraordinare in aceasta zona.
Apectul religios este central in toate dezbaterile pe tema (n.r. drepturilor persoanelor LGBT) din toata lumea. Dreapta religioasa din Statele Unite este marele opozant al drepturilor persoanelor LGBT si motivul pentru care anumite drepturi nu au fost recunoscute. Eu sunt membru al consiliului director al National Gay and Lesbian Taskforce si unul drin proiectele noastre este centrat pe religiozitate si credinta – intram in contact cu oameni credinciosi, cu preoti si pastori, carora incercam sa le vorbim despre anumite subiecte, pentru ca este mult mai usor sa mergi inainte daca oamenii acestia nu ne considera dusmanii lor.
Ceea ce trebuie demonstrat este ca exista gay credinciosi pentru care religia este foarte importanta si ca principalele mesaje al crestinismului sunt dragostea, acceptarea, intoarcerea celuilalt obraz si lasarea judecatii in seama lui Dumnezeu. Pasajele citate foarte des din Biblie, care se presupune ca sunt impotriva homosexualitatii, se regasesc in aceleasi sectiuni unde exista informatii despre cum trebuie tratati sclavii si multe alte reguli, de exemplu ce poti si nu poti manca, carora nimeni nu le mai acord vreo importanta in ziua de azi. Nu exista niciun motiv ca o biserica sa predice despre orice altceva in afara de dragoste, deschidere si toleranta.

T: In universitatile de medicina si psihologie din Romania homosexualitatea este inca privita ca patologie. Care este rolul medicilor si psihologilor in redefinirea atitudinilor sociale legate de orientare sexuala si identitate?

A: Obligatia principala este, cred eu, recunoasterea faptului ca diversitatea nu este un defect, a faptului ca toti am venit pe lume in urma unui lung process de selectie naturala si mutatii, si ca, din punct de vedere medical, nu exista nicio dovada si niciun motiv sa sugereze cineva ca persoanele gay sunt bolnave sau nefunctionale. Acum ma aflu in Romania datorita publicarii cartii mele despre depresie si oamenii ma intreaba ‘ei bine, depresia e o identitate – o vezi intr-un mod diferit fata de identitatea gay?’ si le spun ca o vad complet diferit. Depresia este dureroasa pentru ca este intrisec dureroasa, pentru ca durerea este o caracteristica definitorie a acestei boli mintale si , ca alte afectiuni de acest gen, cauzeaza o suferinta emotionala intensa.
Singurul motiv pentru care e dificil sa fii gay este existenta prejudecatilor sociale si nu are nici o legatura cu natura homosexualitatii. Ca atare, cred ca doctorii trebuie sa inteleaga ca nu e util sa privesti homosexualitatea ca pe o patologie, intrucat oricum nu e o conditie tratabila sau vindecabila. Mai mult, atitudinea lor neaga faptul ca daca ingustam societatea in mod fascist ramanem cu o lume redusa si saracita, nu cu o lume pura si imbunatatita.

T: Care este mesajul dumneavoastra pentru activistii pentru dreptule persoanelor LGBT?

A: Primul meu mesaj este ca aceia dintre noi din zone poate mai iluminate ale lumii in ce ceea ce priveste acest subiect in mod particular va sustinem si va dorim tot ce e mai bun. Celalat sfat pe care vi-l dau este ca, desi schimbare este treptata si inceata, se intampla si nu trebuie sa renuntati. Faptul ca lucrurile se schimba frustrant de incet nu inseamna ca schimbarea e irealizabila. Cred cu tarie ca politicile din zonele liberale ale Statelor Unite se vor raspandi intr-un final si in zonele neliberale si ca politicile existente in alte tari in privinta drepturilor LGBT vor avea un rol si in aceasta parte a lumii. Batalia e lunga, nu se poarta singura, necesita multa enegie si dedicare, dar poate fi castigata.

Andrew Solomon, a renowned American writer and psychologist, addressed a numerous public on Saturday, June 14, holding a lectured titled Love, no matter what: sexualities and identities in the 21st century. The event was organized by ACCEPT and TRANSform Associations, with the support of the US Embassy; it was hosted by the Romanian Film Academy (UNATC).
In the following interview, Solomon discusses with ACCEPT the underlying meaning of identity and sexuality, talks about coming out as an empowerment tool and addresses a number of issues concerning the opposition to LGBT rights.

T: Today you are lecturing about sexuality and identity in the 21st century. What is sexuality? What is identity?

Andrew Solomon: Sexuality is the ways in which you are defined by the attractions that you feel: to whom you are attracted, why are you attracted in the way that you are, how does society treat you as a result of the attractions that you express or manifest, what are the things that you’re opened to the world about, what are the things that you keep closeted, all of those questions.
Identity is of interest to me because for a long time many sexualities, including sexualities such as mine as a gay man, were defined as illnesses and increasingly – in the United States at least – they have emerged as identities. I say that we use the word illness when we wish to disparage a way of being and we use the word identity when we wish to celebrate that way of being. I feel like the shift of the 21st century is hopefully that more and more of what we have treated as illness will be understood instead as identity.

T: Your articles have addressed a variety of issues. You are best known for your work on depression and on parents-children relationships. Why have you chosen to address these topics? How did you background and your own identity define this choice?

A: I am sure my identity and background defined my topics. Both books (The Noonday Demon – An Anatomy of Depression and Far From the Tree: Parents, Children and the Search for Identity) draw on autobiography. I wrote the book on depression because I had a depression. I then wrote an article about my experience of depression that was published in the New Yorker, an American magazine. In the month that it came out I had more than five thousand letters from people writing to tell me about their depression or to comment on mine and I realized there is a real need for a book that people could go to to gain profound and fundamental insight into what depression was and how it was experienced. So that was the engine for that book.
“Far from the tree” really came out of my experience writing about the deaf community for the New York Times, discovering that most deaf children are born to hearing parents, that those parents tend to try to incorporate those children into the mainstream and it is often only in adolescence or thereafter that they discover the deaf culture that is united around the shared use of sign language. And I said how similar that was to the gay experience of being born to straight parents, who by and large think you would be better off if you could only manage to be straight, and the liberation that can come in discovering gay culture, often in adolescence or thereafter.
Then a friend of a friend of mine had a daughter who was a dwarf and it turns out most dwarves are born to parents of full height. Lisa was trying to decide should she bring her daughter up to think she was just like everyone else but sort of shorter, or should she try to instill in her some sense of dwarf identity. As she narrated her bewilderment I thought there really is an ongoing discourse to be had about what happens when a family that perceives herself to be essentially normal has a child who is exceptional in some particular way and how do families negotiate those differences.

T: Have you been criticized for the analogy between disability and gayness?

A: I have not been criticized for it very much. I think when people hear only the idea they are more critical than they are if they read the book. I believe that there has been a steady succession of rights movements and that each of them has drawn on the one that came before. The Women’s Suffrage Movement for women to be able to vote started these tendencies, then came the Civil Rights Movement to provide equal treatment to racial minorities in the US, then came the Gay Rights Movement. There has been a tendency for people in each group as soon as they are safely over in the mainstream to say ‘OK, but you know, now black people are equal, we do not want you comparing us to gay people’ and I think this is a very ungenerous point of view. I think that the more generous thing to do is to say ‘Hey, we used to be thought of as sick and now we are not anymore, who else could make that crossover with us?’ So I would like to think of myself as reaching a hand out to the people who are experiencing disability. When I compared gayness and disability it is not to say that gayness is a disability and it is not to disparage gayness, it is to say our notion of illness and our notion of identity are fluid notions and we should be awake to that fact.

T: LGBT persons in Romania are one of the most discriminated against groups. Recent studies have shown that 60% of Romanians would be highly uncomfortable with having gay family members. What is your advice for enabling children to come out to their parents and parents accepting their children?

A: In the first place, I think what is necessary is for more people to be coming out. The more people come out, the easier it gets to come out. So the gay activist Harvey Milk was once asked by one of his younger associates what he could do for the gay rights movement and Harvey Milk said “Go out and tell someone” and that’s an incredibly important message. Go out and tell someone.
When you say 60% of Romanian are not comfortable with the idea of having a gay member of their family, of that 60% I am sure at least 25% do have a gay member of their family and they just do not know it, they are not aware of it. So coming out is the thing that makes the most enormous difference. The rush of coming out in the United States was triggered in part by the AIDS crisis, which was an unfortunate reason for it, but it nonetheless broke down the walls. One of the signature tag lines for the AIDS activist movement was “Silence=Death” and I think there really is a sense that as long as you remain silent about who you really are, you cannot expect there to be reforms.
Having said that, it is not easy to come out in a society such as this one. There are people for whom it creates too much vulnerability and more than they can tolerate or more than they can stand. I think we could hope for better representations in media, so anyone who works in the media and can bring about some representations of gay people and gay lives will help. I think it is important for people to understand that there are gay people at every level. There are gay people in government, there are gay people running trains, there are gay people in Roma communities and in poverty, there are gay people everywhere – it is the pervasiveness of the condition I think is important. It is great if some of the people who are gay and who have accomplished things come out publicly. I know there is a very well know actor here who is gay and who has refused to make any public statement about it. People like that, having achieved the success they have – I think there is a moral impetus for them to talk about the fact that they are gay because their doing so would allow a vast number of people who are currently despairing about their sexuality to think ‘oh, if he is gay, maybe it is OK.’

T: The US and Western Europe have made great strides in recognizing LGBT rights. The situation is very different in Eastern Europe. Do you think our take on traditional values and religion has an impact on this situation? Is it because of something else?

A: I think there are many ways in which Eastern Europe is still, even twenty years later, recovering from the legacy of communism and that there is catching up to do in various ways. There are also, of course, extraordinary things here. The religious aspect of it is central to the arguments that are taking place everywhere. The religious right in the United States is the big opponent of gay rights and is the reason that various rights have not been granted. I am on the board of the National Gay and Lesbian Taskforce and one of the projects of the taskforce is the faith project, which involves reaching out to people of faith – to ministers, persists, pastors – and trying to talk to them about these issues, because it will be much easier to make progress if these people do not hold us as enemies.
What needs to be demonstrated is that there are many gay people of faith for whom religion is very important and that the primary message of Christianity is a message of love and acceptance and of turning the other cheek and of leaving the final judgments to be made by God. The passages that keep getting quoted endlessly from the Bible – supposedly opposing homosexuality – lie in the same sections where there is information about how you should treat slaves and all kinds of other rules and regulations, what you can eat and cannot eat, and nobody pays attention to any of the others anymore. There is no reason for a church to be preaching any vision other than one of love and openness and tolerance.

T: In Romania, in medical and psychology universities, homosexuality is often still thought of as a pathology. What is the role of doctors and psychologist in redefining social attitudes on sexual orientation and identity?

A:The primary obligation, I think, is to recognize that diversity is not defect. We all came into being through a long process of natural selection and mutation and, medically speaking, there is no evidence and no reason for suggesting that gay people are sick or broken. I am in Romania right now because of the publication of my book about depression and people say to me ‘well, depression is an identity – do you see it differently than you see gayness as an identity?’ I said I see it very differently. Depression is painful because it is inherently painful, it is a defining characteristic of the condition and, as is the case of other mental illnesses, it entails intense emotional suffering. Homosexuality is difficult because of social prejudice against it, it has nothing to do with its inherent nature. So I think the idea is really for doctors to understand that treating it as a pathology in the first place is not useful, because it is not a treatable or curable condition in any case; in the second place, (this attitude) really denies the fact that if we narrow the society fascistically so that everyone is the same, what we have is a reduced, impoverished world and not a pure and better world.

T: What is your message for LGBT rights activists in this part of the world?

A: My first message is to say that those of us in the perhaps somewhat more enlightened parts of the world in this particular issue are here in support of you, and are wishing the very best possible to come. My other piece of advice is that change is gradual and slow, but it does occur, and not to give up, and not to feel that the fact that things are frustratingly slow means that they cannot happen. I really believe that the policies of the liberal parts of the United States will eventually spread to the illiberal parts, and I believe that the policies that exist in other countries on this particular issue will eventually come into play here. I think it is a long battle and it will take a lot of energy and a lot of dedication, it will not happen by itself, but I think it is possible to win this fight.

Andrew Solomon despre iubire, cu orice pret: sexualitati si identitati in secolul 21

Asociatia ACCEPT si Asociatia TRANSform, cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti, va invita sambata, 14 iunie, ora 17:00, in sala de cinema de la UNATC (Matei Voievod 75-77) la discutia Despre iubire, cu orice pret: sexualitati si identitati in secolul 21 cu faimosul scriitor Andrew Solomon.

Andrew Solomon este un cunoscut scriitor ce abordeaza teme politice, culturale si psihologice in operele sale. Originar din New York, Andrew Solomon a studiat la Yale si are un doctorat in psihologie la Cambridge. Este lector in psihiatrie la Cornell si consultant pe subiectul sanatatii mintale a persoanelor LGBT la Yale. Este membru al Board-ului Columbia University Medical Center.

Cartea sa, Demonul AmieziiO anatomie a depresiei a fost nominalizata la Premiul Pulitzer, a castigat National Book Awards si a fost inclusa in cele mai bune o suta de carti ale domeniului de catre New York Times. Cartea a fost deja tradusa in limba romana de catre editura Humanitas si a fost primita cu real interes de catre publicul roman.

Prelegerea lui Andrew Solomon din 14 iunie este o ocazie unica pentru profesionisti, tineri, parinti, persoane LGBT de a reflecta si discuta despre cine sintem in secolul 21 si cum ne definim ca atare.

Aceasta prelegere este sustinuta in limba engleza.

Clipul video de mai jos prezinta un mic fragment inregistrat in care Andrew Solomon vorbeste despre identitate in secolul 21.

 

Recunoasterea juridica a identitatii de gen a persoanelor trans in Romania

„Recunoasterea juridica a identitatii de gen a persoanelor trans in Romania”  prezinta experienta dobandita de Asociatia ACCEPT prin asistarea persoanelor trans pentru recunoasterea juridica a identitatii lor de gen si principalele repere juridice care exista la nivel european. Publicatia este adresata juristilor dar, fiind primul material informativ care abordeaza etapele recunoasterii juridice a genului persoanelor trans in Romania, poate fi de interes iclusiv pentru alte categorii profesionale (medici, psihologi, profesori, jurnalisti) si pentru persoanele trans.  Publicatia a fost realizata in colaborare cu Centrul Euroregional pentru Initiative Publice –ECPI.

Link pentru Recunoasterea juridica a identitatii de gen a persoanelor trans in Romania

Implementarea de catre Romania a Recomandarii Consiliului Europei referitoare la combaterea discriminarii pe criteriul orientarii sexuale sau al identitatii de gen

La 31 martie 2010, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a adoptat Recomandarea cetre statele membre „privind masurile pentru combaterea discriminarii pe criteriul orientarii sexuale si al identitatii de gen”.

Link: varianta in limba romana a Recomandarii CM Rec (2010)5 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei (traducere ACCEPT)

Link: versiunea originala, in engleza https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1606669.

Recomandarea este, asa cum a afirmat Secretarul General al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, primul instrument legislativ international din lume care abordeaza in mod specific discriminarea pe aceste criterii, discriminare pe care acesta a descris-o ca fiind „una din cele mai persistente si mai dificil de combatut forme de discriminare”.[1]

In mare, Recomandarea indeplineste trei functii:

  • Evidentiaza principiul de baza, anume ca drepturile omului sunt universale si se aplica tuturor persoanelor, inclusiv persoanelor LGBT;
  • Recunoaste fenomenul vechi de secole si continuu al discriminarii persoanelor LGBT pe temeiul orientarii sexuale sau al identitatii lor de gen;
  •  Recunoaste faptul ca sunt necesare actiuni specifice pentru a asigura exercitarea deplina a drepturilor omului de catre persoanele LGBT si traseaza masurile solicitate guvernelor statelor membre.

Recomandarea a fost adoptata in unanimitate de catre cele 47 state membre ale Consiliului Europei. Desi nu constituie un act cu efecte juridice, fiind o Recomandare si nu o Conventie, ea se intemeiaza pe obligatiile de drepturile omului internationale si europene, cu efecte juridice, ale statelor membre, care au, astfel, o datorie clara de a-i implementa elementele principale.

In 2012 ACCEPT a realizat un amplu proces de monitorizare a felului in care Romania a pus in practica aceasta recomandare. Pe baza raspunsurilor oferite de autoritatile centrale a fost elaborat un Raport privind implementarea Recomandarii CM/Rec(2010)5 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei privind masurile pentru combaterea discriminarii pe criteriile orient?rii sexuale si identitatii de gen, de catre România. Prima si cea mai importanta concluzie a raportului este ca in Romania exista o distanta foarte mare intre protectia garantata persoanelor LGBT prin prevederi legislative specifice si felul in care aceste prevederi sunt transpuse in realitate.

In prezent noi solicitari de informatii sunt trimise autoritatilor pentru a inregistra masurile realizate sau planificate de acestea in 2013 pentru combaterea a discriminarii pe baza orientarii sexuale sau identitatii de gen.

La 31 martie 2010, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a adoptat Recomandarea cetre statele membre „privind masurile pentru combaterea discriminarii pe criteriul orientarii sexuale si al identitatii de gen”.

Link: varianta in limba romana a Recomandarii CM Rec (2010)5 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei (traducere ACCEPT)

Link: versiunea originala, in engleza https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1606669.

Recomandarea este, asa cum a afirmat Secretarul General al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, primul instrument legislativ international din lume care abordeaza in mod specific discriminarea pe aceste criterii, discriminare pe care acesta a descris-o ca fiind „una din cele mai persistente si mai dificil de combatut forme de discriminare”.[1]

In mare, Recomandarea indeplineste trei functii:

  • Evidentiaza principiul de baza, anume ca drepturile omului sunt universale si se aplica tuturor persoanelor, inclusiv persoanelor LGBT;
  • Recunoaste fenomenul vechi de secole si continuu al discriminarii persoanelor LGBT pe temeiul orientarii sexuale sau al identitatii lor de gen;
  •  Recunoaste faptul ca sunt necesare actiuni specifice pentru a asigura exercitarea deplina a drepturilor omului de catre persoanele LGBT si traseaza masurile solicitate guvernelor statelor membre.

Recomandarea a fost adoptata in unanimitate de catre cele 47 state membre ale Consiliului Europei. Desi nu constituie un act cu efecte juridice, fiind o Recomandare si nu o Conventie, ea se intemeiaza pe obligatiile de drepturile omului internationale si europene, cu efecte juridice, ale statelor membre, care au, astfel, o datorie clara de a-i implementa elementele principale.

In 2012 ACCEPT a realizat un amplu proces de monitorizare a felului in care Romania a pus in practica aceasta recomandare. Pe baza raspunsurilor oferite de autoritatile centrale a fost elaborat un Raport privind implementarea Recomandarii CM/Rec(2010)5 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei privind masurile pentru combaterea discriminarii pe criteriile orient?rii sexuale si identitatii de gen, de catre România. Prima si cea mai importanta concluzie a raportului este ca in Romania exista o distanta foarte mare intre protectia garantata persoanelor LGBT prin prevederi legislative specifice si felul in care aceste prevederi sunt transpuse in realitate.

In prezent noi solicitari de informatii sunt trimise autoritatilor pentru a inregistra masurile realizate sau planificate de acestea in 2013 pentru combaterea a discriminarii pe baza orientarii sexuale sau identitatii de gen.


[1]    „Consiliul Europei sustine drepturile omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale si transgender” https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1607163&Site=DC&BackColorInternet=F5CA75&BackColorIntranet=F5CA75&BackColorLogged=A9BACE  

Transgender, transsexual, intersexual

Termenul transgender se referea initial la persoane care adoptau in permanenta rolul social care nu era asociat  cu sexul lor la nastere, dar care nu faceau apel la chirurgie genitala ca modalitate de a suprima acest rol de gen (V.Prince). In timp ce travestitii se imbraca episodic in haine specifice sexului opus, iar transexualii isi modifica definitiv organele sexuale, transgenderii isi schimba cu regularitate genul social prin mijloace non-chirurgicale.

Transgender a devenit un termen “umbrela” folosit pentru a reprezenta alianta politica dintre toate persoanele de gen variabil care nu se conformeaza normelor sociale, pentru barbati si femei obisnuiti care, in consecinta, indura opresiunea politica. Ca atare termenul cuprinde nu numai transgenderii, in sensul atribuit de Prince termenului, dar si travestitii si transsexualii, androginii, lesbienele foarte masculine, barbatii gay efeminati, oamenii care ar prefera sa foloseasca alte pronume sau nici unul dintre ele, heterosexuali atipici, persoane cu sexul incert la nastere etc.

A fi transgender nu însemn? c? e?ti homosexual. Multi dintre transgenderi sunt heterosexuali, isi intemeiaza o familie, au copii si nepoti.

Nu to?i transgenderii sunt transsexuali. Mul?i transgenderi sunt travesti?i – persoane care se identific? cu genul lor de la na?tere dar care ocazional poart? hainele celuilalt gen. Travesti?ii sunt persoane care nu simt niciodat? nevoia s? devin? sau s? tr?iasc? ca cel?lalt gen.

Transsexualul barbat sau femeie este profund nefericit in calitate de membru al sexului (sau identitatii de sex) de care este sau a fost desemnat prin structura anatomica a corpului, in special a organelor genitale. Transsexualii simt ca apartin celuilalt sex, ei doresc sa fie si sa functioneze ca membrii ai sexului opus. Transsexualul are sentimentul ca s-a nascut intr-un alt corp, ca natura a gresit.

Spre deosebire de travestiti care doresc numai sa preia in mod episodic roluri de sex opuse identitatii lor, transsexualii se caracterizeaza prin dorinta coercitiva de modificare a corpului. Ceea ce e un “joc” pentru travestit, e “viata” pentru transsexual.

Un travestit doreste doar sa se imbrace ca o femeie. El nu doreste sa parcurga tot drumul si sa efectueze o operatie pentru a trai ca o femeie. Transsexualul doreste operatia. Este o diferenta in modul in care fiecare gandeste despre sine. Modul de gandire a unui transsexual este acesta : “sunt o femeie cu un defect din nastere. Sunt o femeie dar am organele celuilalt sex. Doresc sa fiu din nou, o persoana intreaga”. Termenul este folosit de asemenea pentru a desemna oameni care sunt femei din punct de vedere fiziologic si care doresc sa fie barbati, sau sunt barbati din punct de vedere fiziologic si doresc sa fie femei. Modul de gandire al unui travestit este: “Sunt un barbat dar doresc sa joc rolul de femeie. Stiu ca sunt barbat, dar este excitant sa ma imbrac ca o femeie.” Travestitul obtine multumire emotionala si senzatii adecvate atunci cand se imbraca in femeie. Transsexualul nu. Exista preocupare pentru imbracarea hainelor femeii, dar nu si pentru stimulare erotica sau ceva de felul acesta.

Diferenta intre un homosexual si un transsexual sau un travestit este ca homosexualul stie ca este barbat, sa spunem, dar este atras sexual de cei de acelasi sex cu care intretine raporturi sexuale. El spune: ”stiu ca sunt barbat dar doresc sa fac dragoste cu un alt barbat.” Unii transsexuali nu sunt homosexuali, pentru ca nu doresc sa aiba relatii sexuale. Transsexualii nu sunt homosexuali deoarece nu doresc sa intretina relatii sexuale cu cei care sunt de acelasi sex cu ei; doresc de obicei relatii sexuale cu sexul opus.

Travesti?ii au de regul? so?ii ?i copii. S-au întâlnit situa?ii când companionii transsexulilor au r?mas în continuare cu ace?tia chiar dup? transformare. Nu to?i transsexualii î?i schimb? sexul cu ajutorul hormonilor. Unii î?i pot schimba orientarea în timpul sau dup? aceast? tranzi?ie, al?ii r?mânând atra?i de acela?i gen.

Studiile realizate au aratat ca sunt cinci stadii prin care trec transsexualii pana cand reusec sa-si stabilizeze conduita sexuala si implicit identitatea de sex (Cass V.C., 1979)

  • Confuzia identitatii: in aceasta etapa, individul este dezorientat in legatura cu identitatea lui, datorita sentimentelor cu privire la orientarea sa sexuala;
  • Compararea identitatii: etapa in cursul careia individul incepe sa se simta diferit fata de ceilalti si instrainat, elaborand o prima judecata despre veritabila sa identitate.
  • Tolerarea identitatii: aceasta etapa se caracterizeaza prin abandonarea treptata a vechii identitati si concentrarea, cu precadere, pe identitatea pe care individul o simte ca fiind cea mai adecvata.
  • Acceptarea identitatii: deja in acest stadiu individul trece de la o simpla tolerare a identitatii sale autentice la acceptarea sa, ca atare. Trecerea la acest stadiu este facilitata de contactele cu ceilalti indivizi care au o identitate asemanatoare.
  • Satisfactia resimtita in legatura cu noua identitate: o asemenea etapa este echivalenta cu definirea fostei identitati ca fiind inadecvata si a noii identitati ca fiind adecvata si dezirabila. Sentimentul legat de aceasta poate fi intarit ca urmare a asocierii cu grupurile de indivizi care au identitati similare.

Inainte de accepta definitiv identitatea data de operatia de schimbare de sex, transsexualii trebuie sa treaca printr-o perioada de optiune. Fiecare etapa inseamna o experienta noua care reintareste identitatea de transsexual si reduce optiunea pentru fosta identitate. Procesul se incheie atunci cand transsexualul este convins ca optiunea lui este legitima si in concordanta cu ceea ce simte el si ceilalti similari lui.

Intersexualitatea (intersexed) este o caracteristic? a persoanelor care sufer? anomalii congenitale ale sistemului reproductiv ?i sexual. Mai pe scurt sistemul reproductiv intern nu este standard.

Intersexualitatea (hermafrodismul) este data de prezenta unei ambiguitati genitale, fiind imposibil sa spui cu usurinta daca nou nascutul este baiat sau fata. De cele mai multe ori dupa nastere se apeleaza la chirurgia plastica a organelor genitale, pentru a pastra aparenta unui sex sau altul si a fi inregistrat din punct de vedere legal cu sex masculin sau feminin. De regul? alegerea este f?cut? de p?rin?i, la sfatul medicului, suferind astfel mutil?ri genitale care conduc la disconfort fizic si/sau psihologic, sau la disfunctii sexuale mai tarziu in viata. Multi dintre copiii care au fost supusi unei interventii chirurgicale de acest tip, mai tarziu, nu agreeaz? de regul? identitatea genului aleas? de medicul pediatru pentru ei; nu se identifica cu genul ales de medic si de aceea încearc? s? corecteze acest lucru prin opera?ii.

Sexul ar trebui sa fie definit cu usurinta, dar nu este. Identitatea noastra de gen – simtamantul profund de a fi femeie sau barbat, este de cele mai multe ori independenta de anatomia noastra.

Material informativ alcatuit de voluntarii ACCEPT

Cum sa respectam persoanele transsexuale

Accepta-ma ca o persoana cu drepturi depline ale genului cu care ma identific.

Utilizeaza intotdeauna un limbaj care corespunde iden­titatii genului meu, chiar daca corpul meu nu arata ]nca potrivit lui, chiar si atunci cand vorbim despre trecutul meu.

Daca tot incerci sa te aco­modezi cu genul meu, este normal sa faci si erori. Nu atrage insa atentia cerand “scuze’ repetate. Corecteaza-te doar si mergi mai departe.

Daca ma identific ca barbat, niciodata sa nu folosesti cu­vinte specifice femeilor pen­tru a ma descrie, cum ar fi: fata, chelnerita, sani, vagin etc. sau viceversa. Intotdeauna sa folosesti un limbaj cores­punzator genului meu. De exemplu, daca sunt o per­soana transsexuala femeie­-catre-barbat, eu sunt intot­deauna barbat si niciodata fe­meie. Sa nu imi spui “corp de femeie” decat daca eu am sa utilizez acest termen.

O fata transsexuala este barbat-catre-femeie (male-to-­female). Un baiat transsexual este femeie-catre-barbat (fe­male-to-male). Nu folosi alti termeni inventati de tine pen­tru a ma descrie.

Identitatea corespunzatoare genului nu are nimic de-a face cu orientarea sexuala. Indife­rent daca sunt atras de barbati, de femei, de amandoi sau de nici unul, nu are legatura cu faptul ca sunt barbat sau fe­meie. De exemplu, daca sunt o fata trans careia ii plac fetele, nu ma trata diferit de o les­biana.

Sa nu te astepti sa ma com­port conform stereotipurilor genului meu. 0 sa ma imbrac in ce haine am eu chef si o sa am interesele pe care le doresc eu. A fi masculin sau feminin (a avea manierele si interesele pe care societatea le considera stereotipul unuia dintre genuri, nu are nimic de-a face cu a fi femeie sau barbat (sa te identifici cu un anumit gen).

Pentru aproape toate per­soanele trans, a fi transsexual nu este o alegere sau o de­cizie. Este pur si simplu reali­tatea. Decizia este implicata insa in acceptarea situatiei si atunci pot trai o viata cat mai echilibrata, sau in negarea ei si atunci pot trai in suferinta.

Niciodata sa nu mentionezi vechiul meu nume si nu intre­ba care a fost. In loc sa spui “atunci cand erai Nik” spune “inainte sa devii femeie” .

Nu folosi numele meu la persoana a treia ca si cum as fi o persoana separata de mine, exemplu : “esti im­bracata ca Dana acum?” Inainte de toate sunt o per­soana: fata sau baiat, femeie sau barbat.

Daca trebuie sa folosesti cuvantul transsexual, este mai bine sa il folosesti ca un adjectiv pentru a descrie o persoana, nu ca un substan­tiv (exemplu trans oameni, trans gay).

Foloseste cuvantul “tranzitie” pentru a descrie prin ce urmeaza sa trec sau prin ce am trecut.

Schimbarile pe care le fac corpului meu nu sunt numai cosmetice, ci mai degraba re­constructive. Sa am un corp cu care sa ma simt conforta­bil este important atat pentru sanatatea mea, cat si in relatiile sociale cu ceilalti oa­meni.

Nu iti imagina imediat ce ma cunosti ca prioritatea mea este operatia de schimbare a sexului. Fiecare persoana transsexuala este unica si alege sa parcurga etapele tranzitiei proprii diferit, in functie de anumiti factori. Nu toti doresc operatie.

Nu ma prezenta celorlalti ca prietenul tau transsexual. Nu-mi cere sa le povestesc viata mea sau sa le explic situatia mea persoanelor pe care tocmai le-am cunoscut. Povesteste celorlalti despre mine ca despre orice alta fata sau baiat, acordan­du-te cu identitatea mea de gen.

Daca tocmai am spus celor­lalti despre noul meu gen, ar fi de dorit sa folosesti noul meu nume atat cu mine, cat si cu celelalte persoane care stiu despre mine, dar mai ales cu persoanele care incearca sa se ajusteze genului meu corect. Comporta-te normal. Nu face mare caz din asta.

Daca nu am spus inca tu­turor ca sunt trans, atunci nu le spune tu.

A fi tu…

A nu vorbi despre mine ca om, despre ceea ce sunt, inclusiv despre orientarea mea sexuala, inseamna a ma prezenta ca un intreg caruia ii lipseste o parte. Nu de multe ori, ca homosexual este mai usor sa te infatisezi cu o masca construita in urma unei lungi experiente relationale, ascuzand ceea ce simti. Sub adapostul acestei masti, viata ta decurge, in aparenta, asa cum iti doresti, consumand insa multa energie pentru a juca rolurile sociale de fiu, fiica, frate, prieten, angajat cu orientare heterosexuala. A fi gay nu te deosebeste cu nimic, spre exemplu, de colegul tau de munca. Este posibil sa existe diferente in ceea ce priveste competentele pe care le ai in domeniul in care lucrezi, dar acestea tin de pregatire, interesul, pasiunea pe care le ai pentru ceea ce faci. Facem tot posibilul sa ascundem ce simtim pentru a face pe plac celorlalti. Daca imi este teama de ceea ce simt, de ceea ce sunt, aceeasi teama o voi exprima si in exterior, atunci cand le voi vorbi despre mine. Apare o pacaleala in a carei cursa cadem toti, indiferent de orientarea sexuala – aceea de a ne lasa definiti de ceilalti. Sunt in final ceea ce crede celalat ca sunt. Daca cineva imi spune: esti destept si vei avea succes in viata, am sa cred ca a fi destept este o garantie a succesului. lar daca cineva imi spune: esti gay si asta o sa­-ti ruineze viata, am sa cred si asta si voi deveni ceea ce cred ceilalti ca voi fi, si cumva voi contribui la ruinarea vietii mele. ln acel moment incep sa fiu rezultatul credintelor celorlalti.

Persoane importante in viata noastra, sunt persoane dragi, pe care le iubim si este dificil sa filtram, sa fim obiectivi cu ceea ce primim de la ei. Oare am datoria fata de mine sa verific daca ceea ce primesc de la ei se afla in interiorul meu – daca sunt intr-adevar destept, daca vreau sa am succes, daca imi doresc sa fiu cu acest partener, daca am sau nu ce sa ofer in aceasta relatie, daca doresc sa-mi ruinez viata. Din dorinta de a fi acceptat, recunoscut, apreciat de ceilalti in relatiile pe care le am in viata mea, prefer sa renunt la o parte din mine si sa ma infatisez cu ceea ce-mi ofera cei de langa mine, construindu-mi o masca acceptabila in societate. Astfel ii dau celuilalt puterea sa ma defineasca: sa fiu frumos sau nu, sa fiu capabil sa-mi exprim sentimentele sau nu, sa fiu Eu sau nu. In tot acest timp nu am avut puterea de a ma accepta, recunoaste, aprecia – a fost mai confortabil sa-i las celuilalt puterea, sa stie cum sunt, ce sunt. Izvorat din credintele tale, din experientele tale, pe care sa-l poti marturisi celorlati.

Orientarea sexuala este o componenta a personalitatii tale si nu ea singura este cea care te defineste ca om. Intr-o societate in care inca sunt prezente comportamente de tip homofob, care te limiteaza in manifestari, te afli la o rascruce in care tu decizi daca primesti sa te lasi definit de societate.

Nivelul inteligentei cognitive, emotionale, capacitatea memoriei, talentul in a initia si mentine relatii nu sunt conditionate de orientarea ta sexuala, ci de intreaga structura a personalitatii tale, de valorile si principiile integrate in urma experientelor de viata. A fi gay nu confera un statut inferior sau superior celorlalti, iar a manifesta latura ta gay inseamna a avea puterea de a nu te lasa prada intentiilor si dorintelor celorlalti de a te defini, si puterea de a te manifesta in complexitatea ta.

Dana Oteanu, psiholog

Despre bisexualitate

Cei mai multi dintre noi suntem obisnuiti sa privim totul in Univers ca pe o dualitate: alb –negru, sus – jos, frumos – urat, corect – incorect, etc…
Aceasta tendinta de a privi lucrurile dintr-o perspec­tiva duala ne influenteaza si atunci cand ne raportam la se­xualitatea umana. Pastrand aceasta perspectiva, orientarea sexuala este si ea impartita in doua clase: homosexuala-heterosexuala.

Este insa dificil sa clasificam com­portamentele, si mai ales senti­mentele unei persoane doar prin prisma a a doua categorii. Pentru o reprezentare flexibila a activitatii si atractiei sexuale umane se impune reconsiderarea acestei perspective dualiste si includerea cel putin a inca unei categorii, si anume cea a bisexualitatii.
Bisexualitatea de-a lungul timpu­lui a fost definita in mai multe feluri. Ea a facut obiectul a numeroase studii incepand din a doua jumatate a secolului al XX-lea, iar astazi exista.

Bisexualitatea se refera la atractia erotica, dorinta sexuala si iubirea romantica a unei persoane fata de alta, fara a tine cont de gen. Bisexualitatea reprezinta orientarea sexuala in care sentimentele de atractie sexuala ale unei persoane exista atat fata de barbati cat si fata de femei, nu neaparat in acelasi grad sau in acelasi timp. Conform studiilor lui Alfred Kinsey, atractia sexuala este privita ca un continuum pe o scala de la 0 la 6, unde 0 in­seamna heterosexualitate pura, iar 6 – homosexualitate pura. Din punct vedere al atractiei sexuale, bisexu­alitatea pe aceasta scala descrie intervalul 1-5. Cei care s-au autoe­valuat ca fiind atrasi in aceeasi masura atat fata de barbati cat si fata de femei se afla la mijlocul scalei, pe treapta 3. Termenul am­bisexual descrie persoana care re­lateaza ca simte atractie de aceeasi intensitate, egala, la nivel emotio­nal, fizic, intelectual si spiritual fata de parteneri, indiferent de gen.

Cuvantul bisexualitate se refera in special la comportament si atractie sexula. Bisexual si forma scurta bi este folosita ca adject iv, pentru a descrie identitatea bise­xuala, cu toate implicatiile cultur­ale ale comunitatii bi. Multi bisexu­ali simt ca au o preferinta pentru un anumit sex spre deosebire de celalalt, dar nu neaga atractia pe care o au fata de celalalt sex. Alti bi­sexuali nu au asemenea preferinte.

Exista tendinta unora de a se identifica mai degraba ca fiind homo­sexuali sau heterosexuali, in functie de atractia predominanta, fata de acelasi sex sau fata de sexul opus, decat ca bisexuali. De asemenea, sunt persoane care pot avea un comportament bisexual fara sa se identifice ca fiind bisexuale.
Bisexualitatea descrie ceea ce simte o persoana, nu neaparat ceea ce face. O femeie poate simti atractie atat fata de barbati cat si fata de femei, dar hotaraste sa ramana celibatara, considerandu-se bisexuala atat de ea insasi cat si de ceilalti.

De asemenea, sunt bisexuali care consimt sa se exprime sexual cu o persoana a unui singur gen si sa se considere in continuare ca fiind bisexuali. Este foarte important sa respectam modul in care fiecare persoana se autodefineste din punct de vedere al orientarii se­xuale. Bisexualitatea nu cuprinde doar comportamentul manifest sau atractia erotica constientizata si ex­primata, ci si intuitia, credinta fiecaruia in existenta unui potential erotico-afectiv fata de ambele genuri.

Dana Olteanu, psiholog

Sex anal fara dureri

Sexul anal consta in stimularea anusului partenerului sau partenerei: manual, oral sau prin penetranea anusului cu penisul. Aceasta practica sexuala nu este rezervata doar cuplurilor homosexuale masculine, asa cum inca mai cred unele persoane, ea este apreciata si de foarte multe cupluri heterosexuale (unul din doua cupluri heterosexuale incearca si penetrarea anala).

Penetrarea anala va aduce placere tuturor acelora care vor urma cateva principii simple. Ea poate fi si dureroasa, insa numai daca nu exista o buna pregatire anterioara, fizica si psihologica. Sfincterul anal (muschiul situat la extremitatea rectului) se contracta de indata ce este stimulat: introducerea penisului sau chiar si a degetului poate fi neplacuta.

Cum ia nastere placerea?

Regiunea anala este bogata in termina?ii nervoase de la aceiasi nervi care asigura senza?iile de placere la nivelul penisului sau al vaginului. Este cunoscut faptul ca exista, atat la femei, cat si la barba?i, „zone” primare si secundare de placere. Daca receptorii primari se gasesc la nivelul clitorisului – la femeie, respectiv la nivelul penisului la barbat, este pu?in cunoscut faptul ca receptorii secundari de placere la barba?i, similari cu cei vaginali de la femeie (punctul G) se gasesc la nivelul prostatei. Calea prin care poate fi stimulata prostata este sexul anal.

Sa ai chef

Penetrarea anala nu va aduce placere decat daca este dorita. O persoana crispata sau tematoare nu va reusi sa-si destinda anusul, iar penetrarea va fi dureroasa. Nu incerca?i sa for?a?i, durerea poate deveni foarte puternica, putand provoca blocaje psihologice pe o perioada extrem de indelungata. Pentru suscitarea acestei pofte, doua sfaturi: discuta?i deschis despre acest subiect si dezvolta?i sensibilitatea.

O buna toaleta

Se recomanda efectuarea unei spalari in regiunea respectiva inaintea penetrarii anale, facand un dus “in profunzime” sau folosind o para medicinala (sau un irigator). Trebuie sa spala?i cu foarte mare grija orice a intrat in contact direct cu anusul (degete, penis, diferite obiecte) inainte de a atinge din nou organele genitale sau gura, pentru a evita riscul unor contaminari infec?ioase. Aten?ie, anilingusul, din cauza transferului de microbi de la anus sau rect in gura si de aici in stomac, poate sta la originea unor serioase infec?ii, de tipul gastro-enterite, hepatite.

O buna lubrifiere

Anusul, spre deosebire de vagin, nu este lubrifiat in mod natural, utilizarea unui lubrifiant (un gel pe baza de apa) fiind aproape indispensabila pentru facilitarea unei penetrari nedureroase.

O buna pregatire

Sfincterul anal se poate dilata destul de mult si poate “primi” fara durere orice penis, chiar si unul de dimensiuni mai mare: este suficient sa ai rabdare si sa ac?ionezi in mod progresiv. Va pute?i pregati penetrarea cu o jucarie sexuala special conceputa, de preferin?a neteda si avand diametrul mai mic decat penisul partenerului. Obiectul poate fi introdus usor si va dilata sfincterul in mod progresiv si fara durere; in lipsa unei jucarii sexuale se poate folosi degetul. Se maseaza usor, ini?ial in exterior, pentru a produce o usoara dilata?ie, apoi, cu grija, in interior. Dupa introducerea primului deget se poate incerca introducerea celui de al doilea, astfel incat sa se ob?ina o dilatare similara cu cea a penetrarii facute de catre penis.
De?ine controlul… si vei reusi!

Daca pregatirea a fost facuta in mod eficient, inainte de a te lasa penetrat/a este esen?ial sa de?i controlul intrarii penisului. Se poate alege o pozi?ie prin care sa se permita intrarea progresiva a penisului, pentru a evita apari?ia durerii (asezat peste partener in pozi?ia scaunel, partenerul stand pe spate; asezat pe spate, cu picioarele pe umerii partenerului, partenerul stand in genunchi). Pentru a preveni infectarea, este recomandabila utilizarea unui prezervativ. Daca la un moment dat apare senza?ia de durere, trebuie folosit mai mult lubrifiant.

Dr. Nicolae Victor HILA