Educație

Orientarea Sexuală: Ghid Pentru Profesori

În majoritatea familiilor, sexualitatea este un subiect despre care rareori se vorbeşte deschis. Elementele de educaţie sexuală pe care părinţii le împărtăşesc tinerilor aflaţi lapubertate sau adolescenţilor se rezumă, deseori, la anunţarea menstrei şi a pericolului de a rămâne însărcinată, pentru fete, şi la interdicţia de a „lasă vreo faţă gravidă”, pentrubăieţi.

În această situaţie – existenţa atât în România, cât şi în alte ţări europene sau în SUA – este lesne de sesizat că tinerii între 12 şi 18 ani, aflaţi în proces de maturizare (inclusiv) sexuală, se văd nevoiţi să recurgă la metode de informare nu totdeauna corespunzătoare. Unii apelează la prieteni mai vârstnici (poate binevoitori, dar nu totdeauna bineinformaţi sau de încredere) pentru a află mai multe despre sex şi sexualitate; alţii experimentează sexual în mod imprudent, riscând infectarea cu HIV ori cu Infecţii cu TransmitereSexuală (ITS-uri), sau apariţia sarcinilor nedorite; iar alţii apelează la Internet sau filme – surse care, folosite fără discernământ, îi pot expune unor pericole legate de pornografie.

Rolul cadrului didactic în educarea tinerilor de gimnaziu şi liceu cu privire la sexualitate este, de aceea, extrem de important. Profesorul de educaţie despre sex este acela care,furnizând informaţii corecte despre sexualitate şi creând un cadru în care chestiunile legate de sexualitate să poată fi discutate cu sinceritate şi încredere, poate contribui înmod esenţial la formarea acestor tineri că persoane mature, responsabile şi sănătoase.

Asociaţia ACCEPT va pune la dispoziţie acest ghid pentru a va furniza un set de informaţii şi de sugestii despre cum ar fi bine să fie abordată chestiunea orientării sexuale şi ahomosexualităţii în cadrul orelor de educaţie pentru sănătate. Deoarece studiile de specialitate indică faptul că aproximativ 5% din populaţia adolescenţă este de orientarehomosexuală, considerăm că este important că dumneavoastră să ştiţi:
• să trataţi acest subiect cu siguranţă şi profesionalismul unui profesor bine informat;
• să relationati în mod constructiv cu acest segment de elevi, oferindu-le informaţii corecte şi o consiliere adecvată;
• şi, nu în ultimul rând, să contribuiţi la formarea unei generaţii de tineri educaţi în spiritul cunoaşterii şi acceptării diversităţii, principiu fundamental pentru cetăţeniieuropeni, susţinut atât de state europene liberale, precum Olanda, cât şi de ţări europene mai tradiţionaliste, precum Grecia.

Conştienţi fiind că, în România, subiectul orientării sexuale este încă foarte puţin cunoscut şi este abordat, cel mai adesea, prin prisma unor prejudecăţi larg răspândite, includemîn această introducere câteva chestiuni asupra cărora aţi putea dori să reflectaţi, precum şi sugestiile noastre cu privire la abordarea lor.
1. Cum să reacţionez dacă un elev sau o elevă vine la mine şi îmi mărturiseşte că s-ar putea să fie homosexual sau lesbiană, bisexual sau bisexuală?
Că profesor/profesoară de educaţie pentru sănătate, nu aveţi responsabilitatea nici să „încurajaţi”un elev în a-şi afirmă orientarea sexuală, nici să îl „descurajaţi”în a o face. Responsabilitatea dumneavoastră se referă la furnizarea de informaţii corecte şi obiective despre subiectele de care este interesat un elev sau o elevă, în demersul sau deautocunoaştere. Această din urmă este responsabilitatea să, şi numai a să. Dumneavoastră îi puteţi ascultă şi sprijini pe elevi în procesul autocunoasterii, oferindu-le informaţiiutile sau sugerându-le surse de informare, dar nu încercaţi să le impuneţi nici o concluzie de genul „eşti homosexual”sau „eşti heterosexual”. Esenţial este să îl/o încurajaţi, cu onestitate, să îşi descopere singur/a orientarea sexuală, oricare ar fi această.

2. Ce să fac, dacă observ că unul din elevii mei sau una din elevele mele este ridiculizat/a sau agresat/a de colegi, din cauza (presupusei ori realei) sale orientări homosexualesau bisexuale?
Dacă sunt tolerate ori trecute cu vederea, comportamentele verbal sau fizic agresive îi pot face pe unii să se creadă îndreptăţiţi în a fi violenţi şi, prin urmare, să se dezvoltecă indivizi violenţi, deci periculoşi pentru societate. A nu face nimic, atunci când sunteţi martor/a la o scenă violenţă, poate fi tot atât de grav că a fi părtaş/a la ea.Reglementările legale referitoare la hărţuire şi discriminare (inclusiv pe baza orientării sexuale), adoptate de guvernul României, va îndreptăţesc să interveniţi ferm în asemeneasituaţii, stopând comportamentul violent şi luând măsuri pentru că acesta să nu se repete.

3. Cum să reacţionez, dacă unul din părinţii elevilor mei vine la mine indignat că se discuta subiectul orientării sexuale la orele de educaţie pentru sănătate?
Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România a introdus orele de educaţie despre sex în şcoli, precum şi materiale referitoare la sexualitate şi dezvoltarea sexuală pentru a se asigura că adolescenţii români sunt bine informaţi şi responsabili în ce priveşte sănătatea lor şi a partenerilor, în momentul în care îşi încep viaţă sexuală. Pentru unii adolescenţi, viaţă sexuală poate implică dileme referitoare la orientarea lor sexuală – dileme pe care trebuie să şi le rezolve în cunoştinţă de cauza, pe baza unor informaţiicorecte şi obiective. Din acest motiv, precum şi din cauza că orientarea sexuală este o parte integrantă a sexualităţii umane, subiectul acesta este inclus în programa de educaţiepentru sănătate. Responsabilitatea dumneavoastră că profesor de educaţie pentru sănătate este să respectaţi programa şi să trataţi cu profesionalism toate subiectele incluse înaceastă. În plus, puteţi invită eventual un părinte al unui tânăr gay să le vorbească părinţilor, poate în cadul unei şedinţe cu părinţii, despre dificultăţile întâmpinate de el sauea. Puteţi încerca să contactaţi organizaţiile negurvernamentale locale care reprezintă persoanele gay şi lesbiene pentru a va pune în legătură cu părintele unui tânăr gay dispus săparticipe la o şedinţa cu părinţii.

4. Ce să fac, dacă mie, personal, homosexualii îmi provoacă dezgust şi, prin urmare, îmi vine să omit cu totul subiectul orientării sexuale, la orele de educaţie despre sex?
Orele de educaţie despre sex sunt destinate elevilor dumneavoastră, iar felul în care dumneavoastră vă raportaţi la subiectul homosexualităţii şi la persoanele gay reprezintă doar unul dintre punctele de vedere posibile şi rezonabile. Puteţi respectă cerinţă obiectivităţii expunând mai multe puncte diferite de vedere, pe lângă cele specificate de programa disciplinei educaţie despre sex sau recomandate aici, punând în acelaşi timp la îndemână elevilor aparatul argumentativ necesar pentru că ei să îşi formeze în mod critic o părereproprie asupra acestor subiecte. Este absolut rezonabil că nimeni nu va poate impune dumneavoastră, că persoană, să simpatizaţi persoanele de orientare homo/bisexuală. Dar este lafel de rezonabil că dumneavoastră, în calitate de profesor de educaţie pentru sănătate, să aveţi o conduită profesionistă şi să abordaţi subiectul orientării sexuale în mod obiectiv. Pe baza experienţelor similare semnalate de colegi din alte sisteme de învăţământ (olandez, italian, american), va putem sugera să invitaţi unul sau mai mulţi specialiştiîn domeniu (fie sexologi, fie profesionişti din domeniul neguvernamental – drepturile omului, drepturile minorităţilor, etc. – fie chiar persoane de orientare homo/bisexuală), ori un profesor coleg, pentru a va asista/sprijini în predarea acestui subiect la clasa.