CEDO: dreptul la o familie recunoscută de lege, un drept al omului pentru persoanele LGBT

Decizia CEDO nu este importantă doar pentru persoanele LGBT care trăiesc în Italia, ci și pentru întreaga comunitate din Europa. Pentru prima dată, CEDO recunoaște dreptul familiilor LGBT la recunoaștere și protecție legală, indiferent de forma pe care o ia aceasta. În urma acestei hotărâri, statul italian trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că în legislația va exista un cadru juridic specific pentru recunoaşterea şi protecţia relaţiilor dintre persoane de acelaşi sex.

Deși decizia din cazul Oliari şi alţii c. Italiei este bazată pe situația specifică din Italia și se adresează direct guvernului italian, această hotărâre CEDO are un impact și asupra României.  Atunci când analizăm dacă decizia se aplică sau nu şi pentru țara noastră, trebuie să evaluăm cu atenție similitudinile şi deosebirile față de sistemul românesc. Comparând cele două situații, observăm că atât Constituția României, cât și cea a Italiei, nu interzic căsătoria între persoanele de același sex și, mai mult, reafirmă faptul că toți cetățenii sunt egali în fața legii. În schimb, Codul Civil al ambelor țări definește căsătoria ca fiind posibilă doar între parteneri de sex opus. Cu toate acestea, numeroase instanțe italiene, inclusiv Curtea Constituțională italiană, au dat hotărâri care cer legiuitorilor italieni să găsească o soluție alternativă căsătoriei prin care să confere recunoaștere legală și protecție adecvată familiilor LGBT. Până în acest moment, instanțele superioare din România nu au manifestat o asemenea tendinţă.

Statul italian s-a apărat în fața CEDO utilizând argumente care țin de  preceptele  religioase ale cetățenilor italieni sau de valorile tradiționale ale societății în general. Curtea a decis ca asemenea argumente nu sunt relevante în acest caz şi nu justifică de ce Italia a întârziat să recunoască uniunea între persoane de acelaşi sex. Cetățenii unei țări sunt egali în fața legii și statul este obligat să le asigure aceleași drepturi și protecția adecvată tuturor.

În ciuda diferențelor care există la nivel de legislație și jurisprudență între statele care aderă la Cartea Europeană a Drepturilor Omului, principiile enunțate în decizia CEDO pot fi invocate de oricine în faţa instanţelor naţionale din România. Astfel de principii sunt:

  1. nevoia şi interesul legal al cuplurilor formate din persoane de același sex de a obține recunoaştere şi protecţie pentru relaţa lor este legitim;
  2. a obliga o persoană să se adreseze instanţei pentru a solicita tratament egal pentru fiecare din multitudinea aspectelor ce ţin de drepturile şi obligaţiile în viaţa de cuplu, în special într-un sistem de justiţie supraaglomerat, reprezintă un obstacol în calea respectării vieţii private şi de familie care nu poate fi considerat nesemnificativ, obstacolul fiind agravat atunci când există şi o stare de incertitudine privind rezultatul demersurilor judiciare;
  3. practicile administrative sau judiciare prin care persoana obţine respectarea anumitor drepturi din sfera vieţii private şi de familie trebuie să fie coerente;
  4. recunoaşterea şi protecţia uniunilor între persoane de același sex nu reprezintă o obligaţie oneroasă (împovărătoare) pentru stat, fie ea administrativă, legislativă sau de altă natură;
  5. „parteneriatele civile au o valoare intrinsecă” pentru cuplurile formate din persoane de același sex, întrucât această formă de recunoaştere legală le oferă acestora și relațiilor lor un statut de legitimitate.

Mai jos puteți găsi analiza legală a decizie CEDO, realizată de Dana Ududec:

În esenţă, cuplurile s-au plâns la CEDO că legislaţia italiană nu le permite să se căsătorească sau să intre în alt tip de uniune civilă recunoscută de lege, ceea ce ar reprezenta discriminare pe criteriul orientării sexuale. Au fost invocate încălcarea art. 8 (dreptul la viaţă privată şi de familie), art.12 (dreptul de a întemeia o familie) şi art.14 (dreptul de a nu fi discriminat).

  • Cauza a fost adusă la CEDO de 6 cetăţeni italieni care formează 3 cupluri de acelaşi sex, care au facut demersuri la nivel național pentru recunoașterea relației lor în fața legii.
  • CEDO a primit intervenţii sub formă de observaţii scrise (amicus curiae) de la un număr de 8 organizații neguvernamentale.
  • Statul italian a prezentat argumente care justifică absența unei protecții adecvate a familiilor LGBT, argumente pe care Curtea le-a considerat insuficente.
  • Hotărârea CEDO a fost publicată la 21 iulie 2015 şi încă nu este definitivă (depinde dacă părţile vor cere sau nu retrimiterea cauzei la Marea Cameră a CEDO; dacă părţile nu cer retrimiterea, hotărârea devine definitivă la 3 luni de la data hotărârii)
  • Cuplul Oliari şi A au solicitat în anul 2008 emiterea unui certificat de căsătorie de la starea civilă, însă au fost refuzaţi, iar refuzul a fost menţinut de instanţele italiene. În cadrul procesului, instanţa italiană a ridicat o excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor din codul civil Italian care defineau căsătoria drept o uniune între persoane de sex opus, pe când Constituţia italiană nu impunea această condiţie. Excepţia a fost respinsă pe motiv că intenţia care a stat la baza textului constituţional fusese aceea de a consfinţi doar căsătoria între persoane de sex opus, iar această intenţie a fost explicitată de Codul civil italian.
  • Cuplul Felicetti şi Zappa au îcercat fără succes să obţină certificatele de căsătorie în anul 2011. Anterior, aceştia îi scriseseră Preşedintelui despre numeroasele probleme cu care se confruntă cuplurile de acelaşi sex şi i-au cerut să propună legislaţie privind parteneriatele civile.
  • Similar, Cupul Perelli Cippo şi Zacheo s-a adresat serviciului de stare civilă, dar dosarul le-a fost respins.
  • Constituţia italiană prevede egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi impune statului obligaţia de a elimina acele obstacole sociale sau economice care constrâng libertatea şi egalitateacetăţenilor. (“All citizens have equal social dignity and are equal before the law, without distinction of sex, race, language, religion, political opinion, personal and social conditions. It is the duty of the Republic to remove those obstacles of an economic or social nature which constrain the freedom and equality of citizens, thereby impeding the full development of the human person and the effective participation of all workers in the political, economic and social organization of the country.”)
  • Căsătoria este definită în Constituţia italiană astfel: Căsătoria se bazează pe egalitatea morală şi legală a soţilor, în limitele prevăzut de lege pentru garantarea unităţii familiei. (“The Republic recognises the rights of the family as a natural society founded on marriage. Marriage is based on the moral and legal equality of the spouses within the limits laid down by law to guarantee the unity of the family.”).
  • Căsătoria este definită în Constituţia României astfel: Art.48 Familia: (1)Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. (2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
  • Conform legislaţiei italiene, nu este permisă căsătoria între persoane de acelaşi sex. Interpretarea instanţelor, inclusiv Curtea Constituţională susţine că nu este discriminatoare şi nici neconstituţională interdicţia căsătoriei între persoane de acelaşi sex, ci problema rămâne lipsa unei alternative la căsătorie, fie ea homo sau heterosexuală (§45).  În România, Codul Civil în art.271 defineşte căsătoria astfel: „Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora.”. Căsătoria între persoane de același sex este interzisă explicit în art.277: „(1)Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex. (2)Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România. (3)Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România. (4)Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile.”
  • Legea italiana nu prevede nicio alternativă față de căsătorie, indiferent dacă e vorba de cupuri de sex diferit sau de acelaşi sex. Codul Civil românesc interzice expres căsătoria între persoane de acelaşi sex şi prevede expres că nu recunoaşte parteneriatele civile, indiferent dacă sunt între persoane de acelaşi sex sau de sex opus.

 

Cu toate acestea, anumite instanţe de nivel superior din Italia se pronunţaseră cu privire la necesitatea protecţiei juridice a relaţiilor între persoane de același sex:

  • O decizie a Curţii de Casaţie italiene stabilea că, deşi înscrierea căsătoriei cuplurilor căsătorite în străinătate nu produce niciun efect în ordinea juridică italiană, cuplurile de acelaşi sex care trăiesc împreună au dreptul de a le fi respectată viaza privată şi de familie (art.8 CEDO) şi, în situaţii specifice legate de drepturile lor fundamentale, pot să introducă acţiuni în faţa instanţelor italiene pentru a primi acelaşi tratament juridic cu cel al cuplurilor heterosexuale căsătorite (§35).
  • De asemenea, exista o decizie a Curţii Constituţionale din Italia care afirma că, în urma schimbării sexului civil al unuia din soţi şi al obligativităţii divorţului, legiuitorul trebuie să ofere o alternativă la căsătorie acestor cupluri, pentru ca acestea să nu cadă de la un nivel de protecţie juridică maximă a relaţiei la un stadiu de protecţie absolut incertă: „the legislator had to act promptly to resolve the legal vacuum causing a lack of protection for the couple” (§36).
  • Există şi alte exemple de hotărâri judecătoreşti care recunosc anumite efecte juridice specifice căsătoriei şi relaţiilor între persoane de același sex. De asemenea, Preşedintele Curţii Constituţionale a afirmat public într-un raport că „same-sex couples had a fundamental right to obtain legal recognition, with the relevant rights and duties, of their union. It left it to Parliament to provide for such regulation, by the means and within the limits deemed appropriate” (§43).
  • Unele oraşe italiene creaseră registre simbolice unde înregistrau uniuni civile între persoane de același sex, însă acestea nu au nicio valoare juridică.

 

În faţa CEDO, Guvernul a adus o serie de argumente pentru a-şi justifica lipsa recunoaşterii legale a relaţiilor între persoane de același sex:

  • A catalogat acest subiect drept o problemă sensibilă din punct de vedere social şi cultural, ceea ce înseamnă că statul are o marjă de apriecere foarte largă pentru a alege cum să reglementeze aceste relaţii sociale (§123). Statul nu este obligat potrivit Convenţiei să legifereze în domeniul relaţiilor între persoane de același sex (§124).
  • A consdierat că, pentru a legifera într-un domeniu atât de delicat, este nevoie de un consens unanim din partea diferitelor curente de gândire, precum şi din partea opiniilor religioase din societate (§126).
  • În apărarea sa, Guvernul a invocat că efecte juridice similare cu cele ale căsătoriei au fost recunoscute cuplurilor formate din persoane de același sexx de la caz la caz, prin hotărâri judecătoreşti. (§127)
  • În cazul contra Italiei, CEDO a analizat dacă statul italian a respectat sau nu o obligaţie pozitivă de a asigura respectarea dreptului la viaţă privată şi de familie a celor trei cupluri, sub forma creării unui cadrul legislativ care să le permită acestora recunoaşterea şi protejarea relaţiei lor în raport cu ordinea juridică naţională (164).
  • Atunci când a hotărât dacă există obligaţii pozitive ale statului italian pentru respectarea vieţii private şi de familie (art.8 din Convenţie), CEDO a aplicat o serie de criterii de evaluare: a) impactul pe care îl are asupra aplicantului (persoana care se plânge Curţii) acea situaţie în care există discordanţă între realitatea socială şi legislaţie, fiind importantă coerenţa practicilor administrative şi legislative de la nivel naţional; b) cât este de oneroasă respectiva obligaţia pozitivă pentru stat (§161)
  • Curtea a stabilit deja că şi cuplurile de acelaşi sex au nevoie de recunoaştere juridică şi protecţie a relaţiei lor (§165), acest aspect ţinând de respectarea vieţii private şi de familie. Aplicanţilor din acest caz nu le este recunoscută relaţia conform legislaţiei italiene, relaţia lor calificându-se doar ca o uniune de facto. Pentru a li se recunoaşte anumite efecte juridice ale acestei uniuni, persoanele interesate trebuie să se adreseze punctual instanţelor naţionale care judecă de la caz la caz, existând o incertitudine dacă efectele vor fi recunoscute sau nu. Cu privire la această situaţie, Curtea a afirmat clar că cerinţa ca persoanele interesate să se adreseze instanţelor pentru a solicita tratament egal pentru fiecare din multitudinea aspectelor ce ţin de drepturile şi obligaţiile în viaţa de cuplu, în special într-un sistem de justiţie supraaglomerat precum cel italian, reprezintă deja un obstacol în calea respectării vieţii private şi de familie care nu poate fi considerat nesemnificativ. Mai mult, această situaţie este agravată de starea de incertitudine a soluţiilor instanţelor într-un sistem de drept care nu este bazat pe precedent. (§171). Această variantă de recunoaştere a relaţiei între persoane de același sex, în care persoanele trebuie să se adreseze instanţelor sau să dovedească coabitarea pentru anumite efecte civile, a fost calificată de CEDO astfel: „nu doar că este lipsită de substanţă… ci nu este nici măcar suficient de stabilă” (172). Aici curtea a aplicat criteriul de evaluare legat de coerenţa practicilor edministrative şi legale (criteriul a menţionat mai sus).
  • În cazul reclamanţilor există un conflict între realitatea socială a reclamanţilor care îşi trăiesc viaţa de cuplu în Italia şi legislaţia naţională care nu le oferă nicio recunoaştere oficială. Astfel, Curtea a afirmat clar că în cazul de faţă obligaţia de a recunoaşte şi proteja uniunile între persoane de același sex nu reprezintă o obligaţie oneroasă pentru stat, fie ea administrativă, legislativă sau de altă natură. Mai mult, CEDO este de acord că reglementarea care recunoaşte uniunile între persoane de același sex ar servi unei nevoi sociale importante, întrucât conform statisticilor oficiale, doar în zona centrală a Italiei există 1 milion de persoane LGB. (§173) Aici a fost aplicat criteriul de evaluare „cât este de oneroasă obligaţia respectivă pentru stat (criteriul b enunţat mai sus)”
  • Curtea a stabilit că persoanele care sunt în situaţii similare cu aplicanţii din acest caz, au un interes particular pentru a intra într-o formă de parteneriat recunoscut legal. Curtea a reamintit că „parteneriatele civile au o valoare intrinsecă” pentru cei în aceeaşi situaţie ca aplicanţii şi că această formă de recunoaştere legală oferă un sentiment de legitimitate cuplurilor de acelaşi sex (§174).
  • Un alt criteriu aplicat de CEDO atunci când evaluează obligaţiile pozitive ale statului se referă la echilibrul care trebuie să fie stabilit între interesele individuale ale aplicanţilor şi interesul mai larg al comunităţii. CEDO a observat că Guvernul italian nu a arătat care anume este interesul comunităţii per ansamblu, argumentele legate de timpul necesar pentru maturizarea unei opinii comune cu privire la relaţiile între persoane de același sex, natura delicată a problemei sau nevoia unui consens inclusiv la nivel de opinii religioase în societate nu au fost considerate de CEDO a fi exprimări ale intereselor societăţii care să prevaleze asupra intereselor individuale ale reclamanţilor.
  • CEDO a ajuns la concluzia că Italia şi-a încălcat obligaţia pozitivă de a pune la dispoziţia reclamanţilor un cadru juridic specific pentru recunoaşterea şi protejarea uniunii care consfințește relația între persoane de același sex. CEDO şi-a bazat această concluzie pe două condiţii pe care le-a exprimat cumulativ: Guvernul Italian nu a demosntrat existenţa unui interes public care să prevaleze în faţa interesului individual al aplicanţilor şi acest apect trebuie văzut în lumina hotărârilor instanţelor italiene care s-au pronunţat asupra necesităţii recunoaşterii uniunilor între persoane de același sex, necesitate ignorată de legislativ.
  • Cu privire la art.12 din Convenţie, Curtea îşi păstrează opinia că acest articol nu impune o obligaţie pozitivă statelor de a oferi cuplurilor formate din persoane de acelși sex ca cele din situaţia aplicanţilor acces la instituţia căsătoriei. De asemenea, întrucât a evaluat deja cauza conform art.8, CEDO a considerat că nu mai este necesar să facă şi o analiză conform art.14.
  • Hotărârea CEDO este bazată pe o serie de raţionamente importante care sunt strâns legate de situaţia specifică din Italia (de exemplu, susţinerea recunoaşterii juridice a relaţiilor, acceptarea în rândul populaţiei a relaţiilor între persoane de acelaşi sex dovedite prin sondaje etc.). Atunci când evaluăm dacă decizia se aplică sau nu şi pentru România, trebuie să evaluăm cu atenţie similarităţile şi deosebirile din sistemul românesc. În acest caz, există multe similarităţi legate de consfinţirea căsătoriei în Constituţie şi legislaţie, dar şi deosebiri legate de atitudinea instanţelor naţionale faţă de necesitatea recunoaşterii juridice a relaţiilor între persoane de același sex.
  • Pe de altă parte, principiile enunţate în decizia CEDO pot fi invocate de oricine în faţa instanţelor şi autorităţilor naţionale româneşti. Astfel de principii sunt: a) nevoia cuplurilor formate din persoane de același sex de a obține recunoaştere şi protecţie pentru relaţia lor; b) a obliga o persoană să se adreseze instanţei pentru pentru a solicita tratament egal pentru fiecare din multitudinea aspectelor ce ţin de drepturile şi obligaţiile în viaţa de cuplu, în special într-un sistem de justiţie supraaglomerat, reprezintă un obstacol semnificativ în calea respectării vieţii private şi de familie, obstacolul fiind agravat atunci când există şi o stare de incertitudine privind rezultatul demersurilor judiciare; c) practicile administrative sau judiciare prin care persoana obţine respectarea anumitor drepturi din sfera vieţii private şi de familie trebuie să fie coerente; d) în condiţii similare cu cele din statul italian (care este în anumite privinţe comparabil cu statul român) recunoaşterea şi protecţia uniunilor consensuale între persoane de același sex nu reprezintă în interpretarea CEDO o obligaţie oneroasă pentru stat, fie ea administrativă, legislativă sau de altă natură; e) „parteneriatele civile au o valoare intrinsecă” pentru cuplurile formate din persoane de același sex şi această formă de recunoaştere legală le oferă acestora un sentiment de legitimitate;
  • În hotărârea Oliari, Curtea a precizat expres că această hotărâre este o recunoaştere a schimbărilor ce au loc la nivelul Italiei (§186), şi nu o recunoaştere a unei schimbări de abordare la nivelul majorităţii ţărilor membre CoE. Aplicanţii şi ONGurile interveniente au arătat că 49% din ţările membre CoE recunosc într-o formă sau alta relaţiile între persoane de același sex, ceea ce ar reprezenta în opinia lor o tendinţă la nivel european spre recunoaşterea acestor relaţii (§112). CEDO a afirmat că „nu poate decât să ofere o anumită importanţă” acestui argument, însă a revenit la situaţia specifică a Italiei unde aplicanţii şi intervenienţii au demonstrat existenţa unei tendinţe inclusiv judiciare spre recunoaşterea juridică a relaţiilor între persoane de același sex, cu accent pe faptul că legislativul a întârziat să adopte măsuri care fuseseră deja prescrise de instanţe. Dacă CEDO ar fi acordat mai multă greutate argumentului privind existenţa unei tendinţe emergente clare la nivelul ţărilor membre CoE (aşa cum a făcut-o în alte cazuri, cum ar fi Goodwin c. Regatului Unit), ar fi însemnat că, indiferent de evoluţia de la nivel naţional, ţările au o marjă de apreciere foarte limitată care să le premită să aleagă daca să recunoască și să protejeze relaţiile între persoane de același sex

CONTACT US

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending

©2017 KLEO Template a premium and multipurpose theme from Seventh Queen

close

Log in with your credentials

Forgot your details?

Sari la bara de unelte